Blogul proletarului de tranzitie

April 27, 2017

Examene

Filed under: Idei personale — proletaru @ 7:52 pm

Perioada examenelor.

Intr-o clasa pe care am preluat-o tarziu, de la un profesor care s-a retras intempestiv, am facut tot ce s-a putut ca sa ma mentin in materia anterioara. Dupa ce, in prealabil, am “luat pulsul” studentilor, intrebandu-i in ce maniera isi doresc sa continue. S-a stabilit ca traiectoria dinainte e acceptabila. Si uite asa, dintr-o discutie in alta, am ajuns azi in momentul examenului.

Primii cinci oameni s-au ridicat in cinci minute. Vreo trei, necunoscand, se vede, politica mea vizavi de examenele in care intri si care nu-ti convin, au cerut o “amanare” sau o reexaminare ulterioara. N-au avut timp sa se pregateasca. – Sa zicem, aprob. Dar cand anume? intreb eu, aratand calendarul care indica, saptamana viitoare, incheierea semestrului. Si, mai presus de asta, cum anume? De o luna si mai bine repet ca examenul final e fundamental, ca nu se poate fara. A, ei n-au retinut asa ceva. Au avut senzatia ca, ma rog, e o chestie optionala, sau ceva de genul.

– Auzi, ii spun unuia, de curiozitate, hai sa te intreb ceva. Zi-mi si mie cu ce s-a ocupat Descartes asta despre care era unul din subiectele lucrarii? Asa, ca si chestie generala. Omul ridica din umeri, lucru care m-a lasat cu adevarat masca. Practic, ceea ce mi s-a parut chiar culmea n-a fost ca omul n-a parcurs materialul predat si, finalmente, urcat de mine si pe Internet. Nici ca, evident, n-a avut chef sa invete. Nici ca n-avea habar ca azi are examen. Toate astea erau normale, le-am mai vazut de “x” ori pana acum. Impresionant e faptul ca, efectiv, insul cu pricina a fost prezent in clasa la aproape toate orele de pana acum. De jucat pe telefon nu s-a jucat; de vorbit cu ceilalti n-a vorbit; de urmarit a parut ca ma urmareste, iar eu, unul, stiu limpede ce-am explicat, daca nu m-am schizodizat intre timp. Iar teoria aia, a gandurilor care sunt “in alta parte” e inaplicabila. Cel putin ca si constanta. Imposibil ca, oricat ar fi de plictisitor materialul, daca nu faci altceva in timpul lectiei, sa te detasezi la nivelul ala. Decat daca esti yoghin. Sau taoist. Sau ceva de genul.

Ii sondez si pe ceilalti, raspunsul e cam la fel, adica un gest sau o onomatopee. Oamenii sunt mai straini de ideile discutate in clasa decat e o feriga de alegerile din Franta. Sau un ornitorinc de laboratoarele din Silicon Valley. Asta in conditiile in care, totusi, contact direct exista. Suficient, ai crede, incat sa se recunoasca, cel putin vag, cel putin la nivel generic, o informatie oarecare. Iar a trata, pur si simplu, situatia drept indiferenta, e a o hiperboliza mai rau ca pe un personaj iesit din benzile desenate futuriste japoneze. Nu e indiferenta. E un fenomen pseudo-biologic imposibil de definit. E para-psihologic. E OZN.

– Bun, zic, dar hai s-o luam altfel! Sa zicem ca dati examenul marti. Pana atunci ce faceti, invatati? – Da, exclama oamenii. – Dar nu vi se pare, totusi, o absurditate? Un sacrilegiu? – Adica? – Pai daca ati reusit sa ajungeti pana aici in starea asta ridicata, avansata, aproape de perfectiunea ignorantei, de ce s-o stricati? Practic, cat anume puteti recupera in cateva zile? Doua, trei idei? Zece randuri de informatie? N-ai ce sa faci cu ea, mai mult de o nota nenorocita tot nu poate atrage. Dar sa inchei un semestru de lectii fara ca, totusi, sa se fi atins nimic de tine, e o excelentza. Un apogeu al impermeabilitatii. O stare de genul asta n-ar trebui alterata asa usor. Drept pentru care eu zic sa va ganditi mai bine!

– Ha, ha, au ras respectivii si au plecat. Convinsi fiind ca am glumit. Si mie mi-a parut rau ca, uite, n-am la indemna decat tot mijloace traditionale pentru a explica o situatie care, altminteri, e revolutionara. Si sigur ca nu pot fi inteles.

Dar jur ca nu glumeam.

Create a free website or blog at WordPress.com.