Blogul proletarului de tranzitie

March 25, 2017

Teze (unspe)

Filed under: Idei personale — proletaru @ 3:55 pm

Sunt, totusi, martorul mut al deciziilor mele.

*
Vazut, recent, un medic alergolog. Bonom, cu o figura blajina, nici tanar, nici batran, tipul n-a facut decat sa stea pe scaun si sa-mi asculte discursul. Din cand in cand ma mai intrerupea: mda, toti avem alergii. Pe toti ne napadesc reactiile adverse. Ergo, toti ne luptam cu natura. In transpunere filosofica, nici unul nu stim incotro s-o luam. Sau toti traim, daca nu cu dubii, cel putin cu teama fenomenului urmator. Fiindca, luata in ansamblu, alergologia e o stiinta care chiar nu poate lupta contra cauzelor, ci numai contra efectelor. Adica n-ai ce face, trebuie sa accepti chestiunea in sine. La final, imi intinde o hartie imprimata cu instructiuni pentru prevenirea alergiilor. Si gata.

Cred, efectiv, ca tinta unora de a deveni buddhisti pleaca de la o premisa falsa. Toti ar trebui sa vrem sa devenim, cel putin la un moment dat, alergologi.

*
Pentru job-ul de la Centrul de Meditatii, unde trebuie sa-i educam pe studenti in arta scrisului, sunt retribuit cu 60 la suta din salariul colegilor vechi. Incadrarea nou-angajatilor e diferita. Cum nu sunt numai eu afectat, ci inca vreo 20-30 de oameni, respectivii au decis sa sesizeze diverse foruri si sa se angajeze intr-o batalie legala pentru recuperarea prejudiciului. In acest sens, zilnic aproape, se trimit email-uri idioate intregii liste de participanti. Chestii gen: am gasit o noua cale; am citit un nou articol; cred ca ar fi bine sa actionam asa si pe dincolo; cred ca ai dreptate, numai ca…; etc. Sunt unii care scriu si noaptea. Imi aud telefonul zbarnaind la cele mai matinale ore si cand il iau in maini, asteptand ce e mai rau, constat ca nu e chiar alarmant. Doar ca i-a mai venit cuiva o idee despre cum sa-i convinga pe contabilii inepti de la conducere ca trebuie sa ne si plateasca. Si, fireste, nu trece nici un ceas, si aud alt zbarnait. Un alt inteligent s-a gasit sa-i dea apa la moara strategului.

Pe aceiasi oameni ii vad adesea la birourile unde ne petrecem programul de munca, chinuindu-se cu diversi studenti si, odata sesiunea terminata, intorcandu-se in jur pentru a se lamenta. Cum n-am facut-o niciodata, intr-o zi cineva ma abordeaza: cum de nu te revolti, domnule? – A, zic, pai vin dintr-o tara unde suntem pregatiti din start pentru retributie sub nivelul efortului. – Si cum faceti? – Pai ajustam efortul, zic. Daca aia ne platesc 60 la suta din cat ar trebui sa ne plateasca, lucram si noi 60 la suta din cat ar trebui sa lucram. – Pai aia inseamna si reducerea performantei, zice ala. – Sigur. Dar eu credeam ca voi, americanii, v-ati obisnuit. Orice interventie contabila in chestiuni intelectuale nu poate decat sa reduca performanta, iar tara asta e campioana interventiilor contabile. – Sa stii ca ai dreptate, zice respectivul. O sa aplic si eu chestia!

Pe urmatorul student venit, nu l-a mai tinut 50 de minute, numai vreo 47. Drept pentru care ma gandesc ca e posibil, totusi, ca oamenii astia sa nu ma fi inteles tocmai cum trebuia.

P.S Cat ii tin eu pe studenti? Nu zic, ca dupa aia se simt perfectionistii (si americanii) lezati.

Advertisements

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: