Blogul proletarului de tranzitie

March 29, 2017

Mood poetic (si iarasi, si iarasi…)

Filed under: Idei personale — proletaru @ 10:56 pm

COPILĂRIE

Să protejezi copilul mic din tine
Ce doarme pașnic în interior
Și iese când și când între coline
Să zburde prin zăpada mieilor.

Târziu, să-i cânți și să-l adormi pe cotul
Pe care-ți razimi cartea ce-o citești
Iar ca să știe cât de greu e totul
Să-i traduci teatrul vieții în povești.

Să te convingi că vede prin minciună,
Că-n noaptea lumii, sub reflex de lună,
Își face drum precis către înalt.

Și cum îl urmărești, pieziș, deodată
Să-l vezi cum te îmbrățișează ca pe-un tată
Alăturea cu pruncul celălalt.

March 25, 2017

Teze (unspe)

Filed under: Idei personale — proletaru @ 3:55 pm

Sunt, totusi, martorul mut al deciziilor mele.

*
Vazut, recent, un medic alergolog. Bonom, cu o figura blajina, nici tanar, nici batran, tipul n-a facut decat sa stea pe scaun si sa-mi asculte discursul. Din cand in cand ma mai intrerupea: mda, toti avem alergii. Pe toti ne napadesc reactiile adverse. Ergo, toti ne luptam cu natura. In transpunere filosofica, nici unul nu stim incotro s-o luam. Sau toti traim, daca nu cu dubii, cel putin cu teama fenomenului urmator. Fiindca, luata in ansamblu, alergologia e o stiinta care chiar nu poate lupta contra cauzelor, ci numai contra efectelor. Adica n-ai ce face, trebuie sa accepti chestiunea in sine. La final, imi intinde o hartie imprimata cu instructiuni pentru prevenirea alergiilor. Si gata.

Cred, efectiv, ca tinta unora de a deveni buddhisti pleaca de la o premisa falsa. Toti ar trebui sa vrem sa devenim, cel putin la un moment dat, alergologi.

*
Pentru job-ul de la Centrul de Meditatii, unde trebuie sa-i educam pe studenti in arta scrisului, sunt retribuit cu 60 la suta din salariul colegilor vechi. Incadrarea nou-angajatilor e diferita. Cum nu sunt numai eu afectat, ci inca vreo 20-30 de oameni, respectivii au decis sa sesizeze diverse foruri si sa se angajeze intr-o batalie legala pentru recuperarea prejudiciului. In acest sens, zilnic aproape, se trimit email-uri idioate intregii liste de participanti. Chestii gen: am gasit o noua cale; am citit un nou articol; cred ca ar fi bine sa actionam asa si pe dincolo; cred ca ai dreptate, numai ca…; etc. Sunt unii care scriu si noaptea. Imi aud telefonul zbarnaind la cele mai matinale ore si cand il iau in maini, asteptand ce e mai rau, constat ca nu e chiar alarmant. Doar ca i-a mai venit cuiva o idee despre cum sa-i convinga pe contabilii inepti de la conducere ca trebuie sa ne si plateasca. Si, fireste, nu trece nici un ceas, si aud alt zbarnait. Un alt inteligent s-a gasit sa-i dea apa la moara strategului.

Pe aceiasi oameni ii vad adesea la birourile unde ne petrecem programul de munca, chinuindu-se cu diversi studenti si, odata sesiunea terminata, intorcandu-se in jur pentru a se lamenta. Cum n-am facut-o niciodata, intr-o zi cineva ma abordeaza: cum de nu te revolti, domnule? – A, zic, pai vin dintr-o tara unde suntem pregatiti din start pentru retributie sub nivelul efortului. – Si cum faceti? – Pai ajustam efortul, zic. Daca aia ne platesc 60 la suta din cat ar trebui sa ne plateasca, lucram si noi 60 la suta din cat ar trebui sa lucram. – Pai aia inseamna si reducerea performantei, zice ala. – Sigur. Dar eu credeam ca voi, americanii, v-ati obisnuit. Orice interventie contabila in chestiuni intelectuale nu poate decat sa reduca performanta, iar tara asta e campioana interventiilor contabile. – Sa stii ca ai dreptate, zice respectivul. O sa aplic si eu chestia!

Pe urmatorul student venit, nu l-a mai tinut 50 de minute, numai vreo 47. Drept pentru care ma gandesc ca e posibil, totusi, ca oamenii astia sa nu ma fi inteles tocmai cum trebuia.

P.S Cat ii tin eu pe studenti? Nu zic, ca dupa aia se simt perfectionistii (si americanii) lezati.

March 13, 2017

Teze (zece)

Filed under: Idei personale — proletaru @ 6:13 pm

Oscarul, acest Eurovision al filmelor. Obiectivul ultimilor cativa ani s-a definit prin acele filme care trebuiau sa fie corecte si din unghi politic, si social, si sexual, si psihologic. Adica sa le faca dreptate si alora, si alorlalti. Problema e ca filmele alea care fac prea multa dreptate nu pot sa fie si bune. Pana la urma ce poveste e aia in care toti ies la suprafata si nimeni nu se ineaca?

Revizuiesc istoria premiilor multimedia si constat o chestie. Prototipul noilor formule de Oscar, Palme d’Or, Goldenen Bar, Nobel, Eurovision, s.a.m.d, s-a numit Soapy si a fost un premiu pentru telenovele diluate la maximum. A functionat prin anii ’80. Pana s-a suspendat. Dar nu s-a, de fapt. Pentru ca, uite, vivat Soapy!

*
Discutie cu o doamna vegetariana. De fapt “vegana,” ceea ce inseamna ca nu accepta nimic de origine animala. Imi expune, stiintific, cum carnea e o sursa primordiala de cancer datorita hormonilor generati de teama animalului sacrificat, raspanditi peste tot prin trupul acestuia. Bine, admit, in uzinele-macelarii. Dar animalul de acasa, care nu aude perpetuu tipetele altor animale, care e hranit zilnic si intretinut cum se cuvine? Ala cu care se dialogheaza adesea? A, sa nu ma las inselat, si ala traieste cu spaima. Stie, efectiv, ca i se pregateste ceva.

E ca un soi de om, conchid. Este! Tocmai de aia e inadmisibil sa il halim. Bine, dar atunci ce sa facem cu el? Sa-l lasam sa traiasca liber pe unde apuca? Daca e atat de uman, rezultatul nu poate fi decat din spectrul binecunoscut: ori ne da in cap, ori ne ia jobul. Nu mai bine-l mancam avant la lettre?

S-a dezumflat doamna. Pe langa abordarea grotesca, se pare ca noi, carnivorii, avem efectiv o gandire de canibal. Da, zic, dar n-o aplicam verbatim. Ceea ce de fapt explica si sursa majoritatii bolilor umane: prapastia dintre gandire si fapta. Poti gandi orice, dar societatea iti limiteaza actiunile la maximum. Drept pentru care apar secretele, retinerile, reprosurile si nostalgiile. Care, transpuse in plan fizic, omoara. Stai putin, mi se raspunde, unde sunt dovezile stiintifice?

N-am. Si daca aveam, le tineam pentru mine. E imposibil sa aduci un argument cu care sa bati teoria hormonilor de stres dezvoltati de porcul care stie ca i se pregateste ceva.

Porcul suspicios va pune, prin reactiile sale chimice, capat vietii omului suspicios.

Next Page »

Create a free website or blog at WordPress.com.