Blogul proletarului de tranzitie

February 4, 2017

Iarasi la rece

Filed under: Idei personale — proletaru @ 6:44 pm

Judecand la rece evenimentele ultimelor zile as spune ca prima greseala facuta de guvernul in exercitiu a fost sa nu majoreze bugetul SRI in ianuarie in mod semnificativ. Lucrul asta a facut posibila, la a doua greseala, cea a ordonantei impusa de PSD, asocierea tuturor mecanismelor de informatie impotriva partidului cu pricina. Toata infrastructura de comunicare a lucrat numai pentru asta: mesajele au fost transmise, retransmise, amplificate, hiperbolizate. Replicile stupide au fost reproduse din site in site. Declaratiilor sovaitoare li s-au dat “Play” in bucla. Versuri si cimilituri politice au umplut Internetul si piata media. Ceea ce nu inseamna, fireste, ca SRI le-a scris. Dar SRI a facut in asa fel incat toata lumea care a intrat cel putin odata pe net sa afle de ele.

Cum stim chestia asta? Tot ce trebuie e sa rememoram cel putin doua decrete de gratiere din timpul presedintelui Basescu, ori Legea 147/05 care a schimbat sistemul de promovare al magistratilor din ierarhic in politic, ori noaptea din care CSM-ul a iesit definitiv schimbat de cativa politicieni cu chef de ore suplimentare. E aproape garantat ca majoritatea nu isi mai amintesc evenimentele astea, care au fost cel putin la fel de grave. De ce nu si le amintesc? E simplu: pe vremea cand au aparut n-au fost inconjurate de o campanie de presa cu forta celei de azi. Le-au dat atentie o televiziune sau doua. Evenimentelor de azi le dau atentie toate televizunile (dintre care cele “cu probleme” incercand sa pastreze un ton echivoc – una vorbesc invitatii, alta scriu burtierele, tocmai pentru ca s-au lamurit si ele ca strada te poate inchide, la o adica); tot mediul online; toate agentiile de presa externe. Numai ca cei care trimit vestile in afara sunt tot unii de la butoane. Ieri am facut o incursiune pe CNN, Fox News, BBC World, Sky si Euronews. Singurii care au parcurs ordonanta si au vorbit atat cu un reprezentant al guvernului cat si cu cei din strada au fost jurnalistii de la Euronews. Restul au titrat toti la unison: lovitura la adresa democratiei. Cu lumea in strada, cu Internet-ul la dispozitie, cu jandarmii civilizati, cu guvernantii balbaiti, traducerea e ca asistam totusi la o lovitura data democratiei, ca atare la exprimare si la asocieri in grup.

Cand tragi linie, ai o sursa de idei pe care s-a “lucrat.” Ideile sunt alea din ordonanta: vreo 20 la suta ticalosii adevarate, 30 la suta tampenii, 50 la suta idei rezonabile in masura in care pot rebransa la societate niste autori de infractiuni marunte. La urma, insa, societatea nu ia contact cu toate. Doar cu unele. Alea care sunt idioate, sunt lasate in pace: sunt un cui in sicriul guvernului prin ele insile. Altele sunt deviate putin – suficient incat, la repetitie, sa poata fi amplificate cum se cuvine. In cele din urma, o delapidare pentru care ar trebui sa se sesizeze statul si e lasata la “intelegerea” dintre angajat si angajator, devine un atentat la siguranta natiunii. O clasare a catorva legi cu dedicatie e genocid. Nimeni nu sta, cu adevarat, sa reflecteze la natura legilor insesi: toate sunt cu dedicatie, intr-un fel sau altul. Toate incrimineaza si descrimineaza ceva; unele ajuta victimele, altele autorii. Directiile unei legi nu devin neaparat cele scontate: si aici e suficient sa-mi aduc aminte de legea din timpul lui Ceausescu privind educatia obligatorie. Cum sa-l constragi pe om sa invete? Sau cum sa-l constrangi sa invete neaparat altundeva decat unde si ce anume vrea el?

Asa cum sunt legile, sunt si oamenii. Stransi in piata umar la umar, nu toti vor acelasi lucru. Si, diferit de ’89, cand putem presupune destule forte oculte implicate in afacere, acum avem in piata o gramada de oameni de buna credinta. Cu copii, cu flori, cu nedumeriri firesti si cu judecati de bun-simt. Cand ii iei, totusi, pe fiecare in parte, afli ca deranjul e individual. Unii ar vrea sa pice guvernul; altii numai sa se retraga ordonanta; altii sa-i vada pe cutare si pe cutare in puscarie; altii sa se inchida o televiziune sau doua; altii sa se termine definitiv cu un partid anume; altii numai sa le fie mai bine urmasilor; altii au iesit anume sa “le-o traga” politicienilor in general, devotati afisarii unor pancarte si ganduri originale. Ca atare unisonul nu e tocmai unison.

La final constatam ca, dincolo de ce vor oamenii in mod individual, numarul conteaza. A contat in procesul lui Socrate; in indepartarea lui Lapusneanu; in afacerea Dreyfus. Numarul celor porniti sa iasa in strada e susceptibil, azi, sa opreasca o lege. Va fi susceptibil, maine, sa provoace caderea unui guvern. Poimaine va fi susceptibil sa impuna un alt guvern, fara legatura cu o alta forma de manifestare a democratiei: votul. Practic, orice guvern isi va pierde, virtualmente, utilitatea, in raport cu aceasta teama care se precizeaza acum: mania strazii. O strada in care, deocamdata, cei mai multi dintre oameni nici macar nu vor fi interesati cine va completa si cu ce se va ocupa noul guvern. E suficient ca el sa fie creat dintr-un alt partid decat cel nedorit de masele manifestante. E suficient ca “ailalti” sa preia puterea; hotararile lor vor fi, automat, legitime. Ideile si ordonantele lor vor fi, implicit, acceptate. Daca, si aici e o mare paranteza, nu vor ajunge si ei sa-i supere pe cei care detin mijloacele de a scoate lumea in strada.

Pe termen lung, se va putea convinge si presedintele in exercitiu care acum a “confiscat” piata, ca a guverna cu multimea e un risc. Un popor e o seama de oameni: dincolo de unghiul amplu al tintelor finale, toti au dorintele, obiceiurile, interesele si pregatirea lor. Un popor e o comunitate.

Un popor nu e, totusi, o tara.

Advertisements

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: