Blogul proletarului de tranzitie

January 31, 2017

Proteste de tot felul

Filed under: Idei personale — proletaru @ 1:00 pm

Ma intreaba studentii cum facem cu Trump. Jumatate din ei se trag din minoritati nationale, adica taman astea care acuma sunt blocate sa circule in USA. Stiu si eu?, zic. Putem, de pilda, sa ne punem pe carte, sa invatam si noi si copiii nostri cum vine cu istoria, cu geopolitica, cu interesele de stat care se schimba de la o luna la alta. Sa fim mai avizati asupra manipularilor si pericolelor “noii ordini.” Sa crestem randurile alora care voteaza destept, asta chiar tine de noi.

Dezamagire totala. Deci cum, e cu invatat, cu dintr-astea? Cu rezultat pe termen lung? Cu chestii de evolutie psihologica? Stai, dom’ne! Ei, oamenii se gandeau mai degraba la un protest, la o iesire in strada, la ceva de genul. Fratilor, zic, s-au mai facut! Proteste in masa s-au mai facut dar, statistic vorbind, din afacerea asta au iesit mereu mai multe guturaiuri decat revolutii. Efectiv, dupa o desfasurare in strada, rezultatul e 97 la suta raceala, 2.5 la suta incaierare cu jandarmii si 0.5 la suta revolutie. Ganditi-va si voi, merita?

Vociferari. Hai, mai nene, ca nu esti serios. Aici n-au dreptate. Sunt, efectiv, serios si lucrez cu niste cifre destul de reale pe scara istoriei. Sunt chiar extrem de serios, si incerc sa-i asigur ca n-am nici o intentie sa iau tema in balon. O voce de student: mai bine spuneti ca cine nu vrea sa iasa cu noi e partizan de-al lui Trump!

E randul meu sa surad. Da, zic, daca ne gandim bine, exista si posibilitatea asta! Dar atunci intrebarea e ce-o sa le faceti alora care nu ies? Studentii dau din umeri iar eu redevin serios. Look! Daca daca omul ajunge sa-si puna problema adversitatii imediate, inainte de a vedea lucrurile in perspectiva, intentiile bune o iau pe aratura. Intra in joc tendinta aia, minimalista, de razbunare, de cearta, de ura fata de unul care sta pe margine. Inca nici n-ai inceput protestul si te si gandesti ce faci cu nemiscatorul, cu neprotestatarul, cu lenesul. Te gandesti cat de putini pricep solidaritatea aia din sanul multimii, cat de putini inteleg miza care e in joc. Ti se pare ca acum daca oamenii nu se pun in miscare e un sacrilegiu. Ba chiar ti-ai lua asupra-ti misiunea de-a le deschide ochii. Cu forta, daca e necesar. Iar efectul? Efectul imediat e ca in loc sa te lupti ideologic cu unul sau cu zece politicieni, te incaieri fizic cu niste insi oarecare. Si efectul pe termen lung e ca eventual o sa uiti de lupta cu politicianul. O sa constati ca ti-ai cultivat, in schimb, niste antipatii in vecinatate. Oameni care inainte iti erau indiferenti, acum te irita si iti ridica tensiunea.

Ma uit prin sala si constat ca lumea s-a melancolizat. Perspectiva pe care le-o prezint nu e roza. Nici victorie asupra politicului, nici triumf asupra spiritului. Dimpotriva, riscuri de tot felul. Ca sa-i mai resuscitez moralmente, le povestesc ca in istorie exista si cazuri de indivizi care au transat lucrurile. Cu arma. Dar rezultatul, pe termen lung, a costat viata mai multor zeci de milioane de oameni. Prin urmare, in aceeasi linie statistica, tot protestului de strada ii revine misiunea de a proteja orgoliile.

S-au mai inseninat spiritele. Se rade, se glumeste. Da, asa stau lucrurile, cum zice si profu’ asta de la Humanities. E rost de iesit in strada. Ce-i corect, e corect!

January 23, 2017

Cambalache

Filed under: Idei personale — proletaru @ 9:22 pm

Intr-un episod din “Narcos” e o scena semnificativa: Pablo Escobar danseaza cu sotia pe ritmurile unui tango in timp ce in lumea exterioara, in oras, oamenii sai omoara, intr-o rebeliune temeinic pregatita, toti politistii care le ies in cale. Intr-o parte, un ritual patriarhal, al tangoului, in cealalta macelul. Piesa cu pricina, bine aleasa, e “Cambalache” scrisa de Enrique Santos Discepolo in anii ’30. O redau aici, cu o traducere aproximativa, care pastreaza (sper) si ritmul, si mesajul.

https://www.youtube.com/watch?v=vwtR2QeeljI

Cambalache (Cacealma)

Cum că lumea-a fost și este
O porcărie, știu deja
În o mie cinci sute,
Și-n doua mii la fel,
C-au fost mereu în vogă
Sărmani și mulțumiți,
Pungași și ipocriți
Cu mii de-nfățișări.
Căci acest secol al nostru
I-un dezastru,
Nimeni sub ceru-albastru
N-o mai poate nega.
Trăim în zodii rupte, în nori
Și în noroi.
În nenoroc, cu toții la un loc.

Ce rezultă e că astăzi totuna e să fii
Loial și trădător,
Ignorant, inteligent sau prost,
Zgârcit ori generos.
Totu-i la fel, e gol și sonor!
Atent ești la măgar,
Atent la profesor!
Nu sunt măriri, și nici decădere,
La final zeii cad, răpuși de tăcere,
Dacă unul alege impostura
Sau munții să-i înfrunte,
În aceeași oală fierb cu toții,
Subteranii, regii zilei,
Cei dinapoi și cei din frunte.

Ce lipsă de respect! Ce insolent afront
Să ai aici un geniu
Și tot aici un tont.
Mezclao ori Stravisky,
Don Bosco și La Mignon,
Don Chincho, Napoleon
Carnera și San Martin
Plutesc cu toții în această apă murdară
A vieții de-acum,
În cacealmaua ce pune alături
Victorii și-nfrângeri
Pe același drum.

Secol al nostru, obosit,
Nepriceput și fudul
Unde cel ce tace-i flămând
Și cel ce strigă-i sătul.
Ah, până când? Ah, vreau mai mult!
În flăcări cu toții ne vom întâlni.
Hai să uităm, hai să cântăm,
Eșecuri, ambiții, să le lăsăm
Căci la fel e și cel ce strică, și cel ce drege
Și vindecătorul și răufăcătorul,
Cel dincolo de norme și de lege.

January 13, 2017

Mesaj si raspuns

Filed under: Idei personale — proletaru @ 6:37 pm

Urmarit, doua zile, CNN la comparatie cu Romania TV. Rezultatul e, clar, in defavoarea CNN. Acolo: toate stirile prezentate cu aplomb, cu dictie, cu focus pe partea dramatica a informatiei dar nu fara atentie la ritm si la mimica. Mesajul non-verbal sa fie cat mai impersonal, sa nu transpara nimic altceva din stire decat faptele. In plus, parca e un post TV profilat pe economie – majoritatea discutiilor trimit la buget, la investitii, la venituri. Dincoace, la ai nostri, tot chestii pe care nu le astepti, dar mai interesante. Titluri de senzatie care brazdeaza ecranul, exagerarea fiecarui eveniment politic si nepolitic, un atac la persoana la fiecare cinci minute, contre peste contre in talk-show-uri, glume si insulte cat cuprinde, stiri transmise “cu subinteles,” cu o mimica anume, cu un suras sugubat in coltul gurii. Politica romaneasca o urmaresti, totusi, cu sete, ca pe un serial de suspans. Politica americana, cu plictis, ca pe un soap-opera.

Nu stiu ce se intampla, dar televiziunea americana a ultimilor zece ani parca e facuta de tampiti. Pe History Channel n-ai nimic istoric. Pe National Geographic nu e nimic geografic. Pe MTV nu se mai canta iar pe Playboy sunt talk-show-uri. Pe canalele de seriale ai cate un singur serial care ruleaza in maraton, pe cele de filme ai numai productii care au rupt box-office-ul ultimilor ani, de parca intervalul 1900-2004 n-ar fi existat. Dar CNN-ul e chiar un animal aparte. E ca si cand l-ai urmari pe Iohannis 24 din 24. Sau pe Nicusor Dan. Sau pe oricare anost din politica romaneasca. La un moment dat iti cedeaza nervii si te loveste damblaua. Comuti pe Horror Channel, unde, probabil, e integrala Star Trek. Sau Tanar si nelinstit. Si numai dupa aia o iei pe strazi cu mitraliera in mana.

Cred, sincer, ca unul din neajunsurile societatii de azi, din pricina caruia se revolta destui intr-o forma mai violenta ori mai putin violenta e a primi ceea ce n-ai cerut si ceea ce nu astepti. A ti se arunca in brate un bagaj care nu-ti apartine. Achiti un produs, mergi acasa si constati ca e altceva. Te iei dupa o reclama, mergi in cutare loc, si intelegi aproape imediat ca distractia e in alta parte. Tot ceea ce se vinde e un fals, tradand buna credinta a cumparatorului. Si, mai rau, convingerile lui. Iar atunci cand ai tradat convingerea cuiva te poti astepta la orice raspuns.

Sau te poti astepta la orice altceva decat un raspuns. Parca asta am stabilit mai devreme. Sau, ma rog, n-am stabilit.

Next Page »

Blog at WordPress.com.