Blogul proletarului de tranzitie

June 11, 2016

Mesaj scurt

Filed under: Idei personale — proletaru @ 5:20 pm

Iau o vacanta. Scurta. Pentru un elefant. Lunga. Pentru un greier agitat. Care sunt.

Ne vedem intr-un interval determinat. De hazard.

Have a great summer!

June 6, 2016

Obiceiul

Filed under: Idei personale — proletaru @ 5:52 pm

Obicei romanesc: votezi un om – Ion – pe functie. In maxim un an constati ca alegerea nu-ti convine, drept pentru care il contracarezi pe Ion punind un opozant – pe Gheo – in alta functie importanta in stat. Intre timp ajungi la concluzia ca te supara si Gheo, si cu prima ocazie electorala bagi pe alta functie de raspundere un opozant al lui Gheo – pe Vasile. Dar vezi ca timpul s-a scurs in defavoarea ta. Au trecut deja doi-trei ani de la prima alegere; Vasile a calcat si el in strachini si a reusit sa te dezamageasca binisor, iar de ticalosul de Gheo ti s-a acrit de mult.

Acum parca-parca-l privesti cu alti ochi pe Ion. Mda, la drept vorbind n-a fost el chiar asa de rau. N-a avut exact-exact cu cine, n-a avut chiar cu ce, n-a avut tocmai cand si, la urma urmei, unde. Iar cand or veni iarasi alegerile unde candideaza Ion, il promovezi cu sarguinta, ca de-acuma te-ai obisnuit cu el. E de-al tau. Pana face o nefacuta si iar ti se ridica tensiunea. Noroc ca vin alte alegeri importante, si-l blochezi cu Gheo. Sa se-nvete minte. Te confesezi oricui te-asculta ca nu-ti place tie Gheo cine stie ce, dar la nevoie merge. Unde mai pui ca daca i se urca puterea la cap, mai vin o tura de alegeri importante unde il ai pe Vasile la indemana.

Chestiunea de mai sus se aplica in tara asta dupa cum urmeaza: la oameni, la partide, la supermarketuri, la scoli, la doctori, la amici, la amicii copilului, la amicii nevestei, la colegii de serviciu, la vecinii de bloc. Tine de preferinta si de natura speciei noastre. Va fi acolo mereu, invariabil, caci romanii sunt un amestec desucheat de neastampar revolutionar si de trista amanare. Va fi mereu acolo, cu o mica distinctie.

Distinctia e urmatoarea: genul asta de alegeri si de dezaprobare prin vot nu poa’ sa duca decat la imunizarea sistemului. In sistemul asta, Ion o sa invete sa convietuiasca, intr-un fel sau altul, cu Gheo. Sau, daca se urasc prea mult, se uneste cu Vasile impotriva aluia. Atat numai ca si Vasile, pentru contributia lui, o sa vrea ceva. Daca are de unde, Ion ii da; daca nu, s-ar putea sa-i dea Gheo. Dar oricine da si oricine primeste, zorii unei intelegeri exista mereu. Si exista si acel loc de “buna ziua,” care nu e numai loc de buna ziua. Poa’ sa fie si un imprumut de voturi. Poa’ sa fie si un imprumut de bani sau de mijloace de a face bani. Poa’ sa fie si un compromis de idei, idei care oricand pot deveni, la nivelul lor, legi, reguli si edicte.

Deci Ion, Gheo si Vasile. Da’, pe bune, Ion, Gheo si Vasile?

June 1, 2016

Lucid vs. rational

Filed under: Idei personale — proletaru @ 4:56 pm

Cata luciditate, atata drama, spune Camil Petrescu in “Jocul ielelor.” Adica pe masura ce intelegi mai bine lumea care te inconjoara, tormentul dinauntrul tau creste. Senzatia e similara unei iluminari: iei parte la un act al cunoasterii care, altminteri, nu ti-ar fi rezervat. Intelegi perfect lucrul asta fiindca privesti in urma. Si inainte vreme cunosteai lucruri – dar nu asa! Si inainte vreme pricepeai ce va sa zica una si alta, dar nu aderai la cunoasterea respectiva in modul de acum. Acum e altceva; acum participi, efectiv, la ceea ce inveti. Traiesti ceea ce retii. Inainte te educai si suradeai; acum afli si te doare.

Problema iluminarilor e ca nu le poti tine pentru tine. Dimpotriva, informatia primita e atat de cumplita incat simti nevoia s-o distribui, sa nu fii purtatorul singular al unei asemenea cruci. Toate iluminarile, de la inceputul istoriei pana in prezent, s-au voit denuntate. Posesorii si-ar fi dorit sa le expuna lumii, daca ar fi fost posibil, chiar in forma in care li s-au livrat. Dar pentru ca asta nu se poate, iluminatul a incercat sa se explice pe sine. S-a auto-evocat, vrand sa le lamureasca celorlalti ce anume a resimtit el insusi in momentul iluminarii. Din pacate, universul experientei e inchis ermetic, e pur rezervat persoanei care inregistreaza evenimentele. Pe acest motiv, toti marii iluminati au fost fie urmati fara rezerve, fie respinsi cu inversunare.

Paranteza care se deschide aici e si delimitarea dintre luciditate si rationament. Lucidul e, mereu, in tema cu ecuatia lumii. Mai mult; a rezolvat-o! Dar a povesti aceasta rezolvare nu e a face o relatare care sa intre sub spectrul ratiunii. A expune o descoperire majora e imposibil atunci cand te adresezi celor obisnuiti cu descoperiri minore. Ar trebui s-o segmentezi, s-o simplifici, ceea ce e inacceptabil. Tot ceea ce poti face e s-o traduci; dar nu exista un limbaj comun. Sub aspectul a ceea ce presupune luciditatea, care e mai intotdeauna o perceptie de anvergura, o viziune majora a vietii, intalnirea ei cu rationalul nu e de bun augur. Dimpotriva, e un conflict.

Rationalul e omul descoperirilor minore, e omul care ia lucrurile in slow motion. E, prin urmare, rezervat inaintea tabloului pe care il expune luciditatea. Ins al deductiilor si al explicatiilor inteligente, rationalul s-a obisnuit sa construiasca intotdeauna un piedestal de matematica si logica inaintea viziunilor radicale. La antipod, lucidul e, prin definitie, radical; judecatile sale sunt viscerale, integrale, apocaliptice. Fara sa fie iluminat in sensul clasic al cuvantului, el resimte aroganta unei judecati inaccesibile multora. E un lux amar al celui neinteles. Lucidul stie ca stie si ca nu poate exprima. La un moment dat nici nu mai incearca. Ii e clar ca drumurile sale cu ale promotorilor ratiunii nu se intersecteaza. Poate si pentru ca o persoana rationala se poate transforma, candva, intr-un lucid; lucidul insa nu va mai fi niciodata robul rationamentului. El are un alt contact cu ideile. Le-a “vazut,” asa cum spune despre Ruscanu, personajul lui Camil Petrescu, un alt erou al piesei.

Cata luciditate, atata drama. Cata ratiune, atata falsa siguranta.

Create a free website or blog at WordPress.com.