Blogul proletarului de tranzitie

May 5, 2016

On the side

Filed under: Idei personale — proletaru @ 3:03 pm

Colegiile americane sunt adevarate arce ale lui Noe pentru genuri si specii. In fiecare institutie vei gasi, cuantificati dupa o procedura inca nerelevata oamenilor de rand, angajati care sa reprezinte minoritatile de tot felul: sexuale, religioase, nationale, oameni cu handicap, cu trecut reparabil, cu mania persecutiei si cu fobia autoritatii. E un upgrade la arca traditionala, care pastra doi reprezentanti per specie; colegiile actuale au mult mai multi. Diversitatea e mentinuta pe rol iar rezerva e constant actualizata.

Evident, cele mai vitregite in conditiile astea sunt competentele. Fiind chiar ultimele elemente aduse in discutie ca si criterii de selectie pentru angajare, riscul alegerii gresite planeaza fervent asupra invatamantului de stat. Poti, oricand, sa importi in sistem pe cineva care sa-i apartina ca specie (daca specia e aceasta reuniune a inadecvatilor de mai sus) dar nu ca gen (daca genul e performanta). Prin urmare autoritatile si-au facut un plan B: contractele temporare. Iti poate lua zece sau cincisprezece ani sa migrezi de la un statut pasager la unul permanent. Poate si mai mult, daca intre timp nu se aproba infiintarea de posturi noi. In timpul asta poti fi terminat oricand.

Secretul pentru a te mentine functional intr-o astfel de societate e sa vezi totul din unghiul ritualului. Sunt niste elemente care se repeta mereu, reglate de aceiasi sau aproape aceiasi indivizi – pilonii jocului, cu legaturi mai rudimentare ori mai ample intre ei. Personajele se schimba, insa, si nou-venitii fac jocul interesant. Combinatorica peisajului e exotica, te atrage, si nu de putine ori parca ai vrea sa te implici. Sa le dai tuturor un feedback de pe margine. Sa le explici cum stau lucrurile examinate ab obliquo. Totul e sa n-o faci. Fiindca odata ce ai pasit inauntru, e imposibil sa mai iesi din joc pana cand fie iesi victorios, si devii unul dintre stalpii societatii – un privilegiu, altminteri, discutabil! – fie zbori de pe functie. Dar observator marginal n-o sa mai poti redeveni niciodata, ceea ce e, intr-adevar, regretabil.

Atunci cand centrul e ocupat de o multime vida, marginea devine un model autentic de urmat. Urmatoarea generatie a jocului se va dedica, probabil, observatorilor.

Advertisements

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: