Blogul proletarului de tranzitie

April 12, 2016

Pfa! (I)

Filed under: Idei personale — proletaru @ 11:36 pm

La examen, ieri dimineata, destui studenti nepregatiti. Cativa incearca sa copieze: scot telefoanele, le invart in maini, ba chiar incearca sa le ascunda – imaginati-va, hardughiile de telefoane-tableta-foto-video-camera din ziua de azi, ascunse in palma! Dupa ce ma fac ca nu vad evenimentul, inteleg sentimentele contradictorii ale studentilor odata cu tastarea topicului in Google: subiectul e vast, se refera aproape in exclusivitate la lucrurile predate in clasa, iar cei care n-au petrecut nici o ora incercand sa se puna macar in tema cu ideile principale, n-au ce sa faca cu materialul de pe Internet. E prea mult, prea vast si prea complex ca sa stii exact ce trebuie sa copiezi.

Dupa o vreme intervin si repar, cred eu, lucrurile: le iau telefoanele celor cu pricina, usurandu-le situatia. Drama e dizolvata: respectivii maraie si se apuca de scris. Iata ca se poate ajunge si dialectic la ceea ce copiii Romaniei de pe vremea mea au stiut tot timpul: sa tragi pana la refuz de doua vorbe, transformandu-le intr-un suvoi de fraze cu intelesuri vagi, cat mai vagi. Sa scrii ceva, sa nu dai foaia goala!

Romanii, totusi, au in sange extrapolarea. La americani e invers: dupa cateva decenii de bife si de teste-grila, a regasi cuvintele si a le repune in propozitii cu sens e o munca nepamanteana. Privesc la paginile scrise pe jumatate si reflectez: ce efort, domnule! Saracii!

*
Am predat un scenariu scris in doua saptamani de zile. Pe bucati; doua pagini intr-o zi, zece in alta. Nu ma indoiesc de calitatea scazuta a produsului: diversitatea starilor si momentelor de pauza ale autorului il omoara. Sunt, probabil scene scrise bine, si altele profund nereusite. Lucrul tine, intr-un fel sau altul, de inspiratie. La revizie, totusi, am o senzatie placuta: fragmentarea scenelor mi se pare excelenta. Poate ca actorii nu spun cine stie ce, dar montajul l-am “simtit.”

Voila, o situatie unde franturile de idei pot fi, in sfarsit, utilizate. Eu credeam ca asa ceva merge numai la glumele porcoase facute in cercuri de prieteni vechi. Completarea, ce revelatie!

*
Recitesc niste poeme de acum cincisprezece-douazeci de ani, cand scriam poezie la fiecare doua-trei zile. Rateuri inimaginabile. Revad, in acelasi timp, si lucrarile de acum patru-cinci ani, cand am inceput sa scriu cam un poem la doua luni. Lucrurile stau mult mai bine, majoritatea sunt cel putin lizibile, daca nu meritorii. Evident, poemul genial o sa fie ala scris la cinci-sase ani distanta de precendentul.

Parca vad ca n-am rabdare sa astept atata si iar trag o precaritate. Pfa!

Advertisements

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: