Paradoxul presei romanesti de azi: initiaza o lupta pe care face tot posibilul s-o piarda.
Exista, in teorie, doua idei ale presei: sa combata nemernicii si sa faca loc insilor responsabili. Actiunea 1 avand ca scop initierea actiunii 2. Paradoxul e ca presa noastra – dupa ce ca se si ghideaza pe niste mijloace foarte subiective in recunoasterea nemernicilor – ii ataca pe respectivii cu o asa virulenta, incat celor responsabili li se face frica. Si dau inapoi. Oricine, pana la urma, are un trecut in care va fi comis o greseala sau doua. Acestea, exploatate cum se cuvine, pot deveni oricand campanii de presa. Pana si cei mai rezonabili candidati vor fi copiat la vreun examen, vor fi urinat la radacina vreunui pom, vor fi calcat pragul vreunei femei de moravuri indoielnice. Merita, sub spectrul riscului de a fi expus si lapidat public, sa mai candidezi? Nu merita!
Exista, totusi, niste indivizi care pot candida linistiti: nesimtitii. De regula toti politicienii luati de zeci de ori in colimatorul presei pentru imoralitate, si-au dezvoltat si un obraz de o grosime apreciabila. In plus, e greu sa le mai gasesti ceva: trecutul lor a fost expus si ras-expus in toate mediile. Ei, astia pot candida lejer, fara probleme. Iar presa se poate agita inainte. Nici nu stiu daca pricepe vreun ziarist ca institutia pe care o serveste a fost, la urma urmei, initiatoarea acestui orizont. I-a spurcat pe toti, fara menajamente, si acum se mira ca nici un inocent nu indrazneste sa calce pe urmele pradatorilor speciei.
Intrebare din presa online (multicolora) de ieri: chiar nu exista nici un candidat demn sa…susceptibil sa…cu anvergura necesara ca sa…? Nu exista, ma! Nu sunt. I-ati mancat pe toti fripti! Avant la lettre.
Et apres!