Blogul proletarului de tranzitie

March 17, 2016

Idei, idei…

Filed under: Idei personale — proletaru @ 11:41 pm

Un student imi critica sistemul de lucru. Vocabularul ii e limitat; asertiuni simple, scatologie pura. Nici o eleganta a invectivei. Ma enervez, dar in acelasi timp imi e mila: ce viitor poate sa aiba in tara asta unul care nu stie nici sa injure ca lumea?

*
Dupa Hesiod, femeile aduc toate relele din lume. E facatura lui Zeus, cu Pandora lui si cutia dramelor omenirii. In esenta, spune poetul in “Teogonia” sa, problema femeilor vine din blestemul pe care-l poarta. Cel care evita mariajul e osandit sa regrete apropierea necunoscuta, sa imbatraneasca intr-o dorinta continua, insatiabila. Cel care il practica, e fie sortit unei femei virtuoase, moment in care zeii ii trimit pe cap toate nenorocirile pentru a compensa aceasta sansa la fericire, fie devine sotul unei femei care-l dispretuieste si-l tradeaza, moment in care toate darurile zeilor nu vor mai insemna nimic inaintea acestui esec. Practic, odata cu femeia, vine si drama.

Ce sa mai zici? E Freud, dar ceva mai limpezit. Daca s-au cunoscut la o bere, s-a intamplat cu siguranta in transcendentul lui Kant.

*
Vad notele de curs ale unei colege de birou, lector in Filosofie si sustinatoare cu brio a unui curs de… canibalistica. Sau, ma rog, mituri si literatura despre canibali. Deasupra lui Immanuel Kant, o sageata: promotor al scepticismului. Aoleo! Se rasuceste omul in mormant daca afla. Ma uit la fata cu o anume curiozitate; sincer, nu ma asteptam la asta. Pe de alta parte, ar fi trebuit s-o prevad: tanara, frumusica, mereu cu zambetul pe buze, evident ca nu ii poate pasa de Kant. Cuiva caruia ii pasa nu mai e nici tanar, nici cu zambetul pe buze. Si poate nici frumos, cine stie. Poate ca si dotatia fizica e in legatura directa cu armonia sferelor si ordinea lucrurilor.

Scepticismul e, in primul rand, o discreditare a cunoasterii. O indoiala majora asupra posibilitatilor individului de a putea acumula informatie pertinenta in legatura cu orice. Scepticii nu fac jocuri logice, nici nu admit vreo ipoteza carteziana ori thomiana in legatura cu adevarul. Kant, care a dedicat cateva decenii unui sistem care sa explice taman capacitatile de cunoastere ale omului (si ceva peste), n-avea cum sa ajunga in asemenea situatie. Nici chiar de unul singur, in vila de la Konigsberg, cuprins eventual de indoieli, Kant nu poate sfarsi decat prin a se replia. E pedant pana la lacrimi. Lucid pana la furie. E kantian.

Dar Camil Petrescu are dreptate in “Ultima noapte de dragoste” atunci cand vorbeste despre legatura dintre Kant si tinerele frumoase: ce sa-i spui ei despre Kant?

Advertisements

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: