Blogul proletarului de tranzitie

December 14, 2015

Micro-opinii (Serie noua, vol.2)

Filed under: Idei personale — proletaru @ 8:22 pm

Revad “Razboiul celor 13 zile” al lui Donaldson si ma gandesc cat noroc am fi avut nu numai noi, romanii, dar intreg Estul european, daca americanii ar fi avut curajul necesar de a lansa un atac aerian asupra bazelor sovietice din Cuba in octombrie 1962. Filmul reflecta, la suprafata, drama unui Kennedy timorat de decizia pe care trebuie s-o ia, luptand cu armele politicii impotriva unor militari cu imaginea razboiului inca proaspata in minte. In adancime, fara s-o stie, filmul reflecta insa drama natiunilor mici, sugrumate de rusi. Cuba n-a facut si nu va face exceptie.

Daca Kennedy ar fi luat decizia atacului aerian, cred ca momentul Gorbaciov ar fi fost grabit cu mai bine de 20 de ani. Imaginati-va: revolutia din ’89 facuta avant la lettre, la pachet cu primavara de la Praga. Ori: sa te vezi azi inconjurat de oameni care trebuie sa caute in carti, si nu in amintiri, date despre comunism. Finalmente: sa poti discuta despre Partidul Comunist ca despre o optiune politica oarecare, fara sa ti se faca pielea de gaina. Quelle pensée!

*
In Franta, nationalistii de extrema dreapta sunt in topul preferintelor populare. Nu e obligatoriu sa fie la fel si la presedintie. Imi inchipui, totusi, ca francezii isi doresc nationalisti in calitate de lideri ai provinciilor pentru limitarea locala a emigratiei si prezervarea valorilor autohtone. Sincer, mi se pare ca optiunea asta e facuta cam tarziu. Chiar foarte tarziu.

In politica, lucrurile stau cam ca la bursa: trebuie sa prevezi din timp ce te asteapta si sa tranzactionzi in functie de solicitarile viitorului. De pilda, actualmente nu prea ai voie sa promovezi partidele socialiste. Ratiunea nu tine de vederile traditionale, ci de macro-economie. Toate subventiile si garantiile din anii care vin pot fi date de socialisti pentru o populatie mai mare cu cateva milioane. S-ar putea sa ajungi sa sustii, prin taxe si impozite, niste oameni care inca nici n-au calcat granita tarii. Dar o vor face, negresit.

Romania, din nou, nu intra in calculele astea. Tara asta, de doua mii de ani, are un statut aparte. E aici, dar e ca si cand ar fi altundeva. E in randul lumii, dar nu e vorba de lumea imediata. E frecventata, dar nefrecventabila. Te intristeaza si, la rastimpuri, te bucura enorm.

E un panaceu homeopatic. Letal in doze mari.

Advertisements

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: