Blogul proletarului de tranzitie

December 23, 2015

Sarbatori fericite!

Filed under: Idei personale — proletaru @ 1:32 pm

Ne revedem. Candva prin ianuarie. Cred.

La multi ani si sarbatori fericite!

Advertisements

December 19, 2015

Ultima ora

Filed under: Idei personale — proletaru @ 9:58 pm

In ultima ora de curs, dezbatere live. Discutie cu studentii asupra ideii de violenta. Ce e violenta, pana la urma, o problema sau o rezolvare a problemelor? Suntem, cu totii, de acord ca e o problema, dar tematica e complexa. Nu poate exista un adevar categoric. Propun, atunci, sa incercam un raspuns tehnic. Sa impartim tabla in doua si sa enumeram motivatiile care sprijina ambele asertiuni, dupa care le contabilizam.

Spre suprinderea tuturor, ratiunile care fac din violenta o solutie le depasesc numeric pe cele care, potrivit bunului simt, o indica drept problema. Renumaram, regandim, re-explicam. Dezamagirea e totala: indiferent de ce credem cu totii teoretic, si anume ca violenta nu poate duce la nimic bun, argumentele in favoarea necesitatii ei sunt zdrobitoare. Si ca numar, si in ceea ce priveste consistenta.

Cred ca urmatorul pas al evolutiei umanitatii trebuie sa fie unul psihologic: trebuie sa incepem sa admitem ca ratiunea, perpetuata, educata si hipertrofiata, n-a facut decat sa ne propage instinctele. Dupa aceea putem sa ne asezam la orice discutie.

Vio(lancer)

*
Aseara, intr-o vizita, discutie despre milionari. Subiectul ma intereseaza prea putin, cu atat mai putin cu cat, personal, sunt exclus chiar din lumea castigurilor mediocre. Dar nu ma pot opri sa nu fac o asertiune: domnule, creatorii autentici stau mai mereu sub spectrul saraciei. Milionari sunt, in esenta, plagiatorii, insii fara idei originale. Sunt combatut crunt: exista o gramada de americani care s-au imbogatit promovand idei originale. Si al dracului de simple, cele mai multe: capace ergonomice, suporturi pentru ustensile mici, pelerine de ploaie la purtator, etc. Imediat mi-am dat seama de greseala, dar n-am mai explicat-o, ca sa nu-mi plictisesc companionii cu tipicarii.

Cuvantul “original,” se pare, accepta multe continuturi in epoca noastra. Si lumea abuzeaza de el. Daca mi-as fi construit viziunea in mod sistematic, ar fi trebuit sa spun ca ma refer la acea specie a originalitatii care nu se ocupa cu fleacuri.

Pe de alta parte in lumea plasticariilor ieftine si a gadget-urilor indoielnice, cum deosebesti arta de fleac?

December 14, 2015

Micro-opinii (Serie noua, vol.2)

Filed under: Idei personale — proletaru @ 8:22 pm

Revad “Razboiul celor 13 zile” al lui Donaldson si ma gandesc cat noroc am fi avut nu numai noi, romanii, dar intreg Estul european, daca americanii ar fi avut curajul necesar de a lansa un atac aerian asupra bazelor sovietice din Cuba in octombrie 1962. Filmul reflecta, la suprafata, drama unui Kennedy timorat de decizia pe care trebuie s-o ia, luptand cu armele politicii impotriva unor militari cu imaginea razboiului inca proaspata in minte. In adancime, fara s-o stie, filmul reflecta insa drama natiunilor mici, sugrumate de rusi. Cuba n-a facut si nu va face exceptie.

Daca Kennedy ar fi luat decizia atacului aerian, cred ca momentul Gorbaciov ar fi fost grabit cu mai bine de 20 de ani. Imaginati-va: revolutia din ’89 facuta avant la lettre, la pachet cu primavara de la Praga. Ori: sa te vezi azi inconjurat de oameni care trebuie sa caute in carti, si nu in amintiri, date despre comunism. Finalmente: sa poti discuta despre Partidul Comunist ca despre o optiune politica oarecare, fara sa ti se faca pielea de gaina. Quelle pensée!

*
In Franta, nationalistii de extrema dreapta sunt in topul preferintelor populare. Nu e obligatoriu sa fie la fel si la presedintie. Imi inchipui, totusi, ca francezii isi doresc nationalisti in calitate de lideri ai provinciilor pentru limitarea locala a emigratiei si prezervarea valorilor autohtone. Sincer, mi se pare ca optiunea asta e facuta cam tarziu. Chiar foarte tarziu.

In politica, lucrurile stau cam ca la bursa: trebuie sa prevezi din timp ce te asteapta si sa tranzactionzi in functie de solicitarile viitorului. De pilda, actualmente nu prea ai voie sa promovezi partidele socialiste. Ratiunea nu tine de vederile traditionale, ci de macro-economie. Toate subventiile si garantiile din anii care vin pot fi date de socialisti pentru o populatie mai mare cu cateva milioane. S-ar putea sa ajungi sa sustii, prin taxe si impozite, niste oameni care inca nici n-au calcat granita tarii. Dar o vor face, negresit.

Romania, din nou, nu intra in calculele astea. Tara asta, de doua mii de ani, are un statut aparte. E aici, dar e ca si cand ar fi altundeva. E in randul lumii, dar nu e vorba de lumea imediata. E frecventata, dar nefrecventabila. Te intristeaza si, la rastimpuri, te bucura enorm.

E un panaceu homeopatic. Letal in doze mari.

Next Page »

Create a free website or blog at WordPress.com.