Blogul proletarului de tranzitie

November 18, 2015

Micro-opinii (Serie noua)

Filed under: Idei personale — proletaru @ 12:48 pm

Cand esti liber, fiziceste vorbind, nu poti gandi liber. De cateva zile (in care n-am facut mare lucru) am impresia ca-mi revin mult mai multe raspunderi decat atunci cand lucram. E in joc acelasi criteriu pentru care si vacantele lungi ni se par vinovate. Clar, societatea e de vina. Sau, ma rog, scara evolutiei. Omul si-a pierdut, in rand cu abilitatea vanatorii si a ridicarii de locuinte in orice mediu, si atributele infinit mai importante: practica libertatii, a dragostei, a comunicarii cu sine.

Secolul XXI e mecanicist chiar in sensul pe care-l credeam noi mai demult: ca omul va fi inlocuit de masini. Sigur, noi ne imaginam ca e vorba de industrie ori de mecanizarea pietii de servicii. Prostii. Omul a fost, in toate sensurile, inlocuit de masina.

*
Imi repet ca atacurile teroriste din Parisul ultimelor zile au legatura, totusi, cu insistenta cu care cei de la Charlie Hebdo au continuat sa-si publice caricaturile cu personajele Islamului. Teroristii nu au o gandire complicata. Pentru ei aruncarea in aer a unui mall oarecare nu e relevanta decat daca acesta e amplasat intr-un loc cu o anume rezonanta. Parisul, cel mai tolerant oras de pe Terra, casa a milioane de emigranti apartinand tuturor culturilor posibile poate starni, in orice alt caz, cel mult o furie singulara, nu o actiune conjugata. Dar ceea ce s-a intamplat in ultimele zile e cu totul altceva. E o opera facuta la unison, de o gramada de minti si personaje. Care atata dau fiindca atata pot.

Tocmai s-a brevetat, dupa parerea mea, un tip nou de criminal: insul care-si distruge, cu lejeritate, propria casa. Asta rastoarna majoritatea analizelor sociologice de pana acum privind caracteristicile celor predispusi la infractiuni. Va schimba, probabil, si cateva definitii in dictionare.

Stii cu precizie ca ai intrat intr-o era noua atunci cand definitiile din dictionare se schimba.

*
Pe metrou, intr-o aglomeratie teribila, un american agatat de o bara incearca, cu o mana, sa-si manipuleze smart-phone-ul. Nu-i reuseste, si obiectul cade cu zgomot. Omul se apleaca, il recupereaza, dupa care reincearca operatiunea. Esec si de aceasta data; telefonul aluneca iarasi din mana. Omul reuseste sa-l prinda dupa care isi reia, netulburat, actiunea. Nu dupa mult timp telefonul aluneca din nou. Nici o problema. Insul il recupereaza dupa care, cu o rabdare de Sisif, isi reincepe munca. Confortul lui, evident, nu mai e cautat in mediul inconjurator. S-a mutat intr-un gadget de sase inci.

Ma intreb ce va insemna, pentru generatiile viitoare, a duce o viata normala? Personal, nu vad raspunsul decat intr-un implant. Un microchip prin care sa accesezi, vizual si mental, o retea de informatii, in timp ce te misti de colo-colo. Si totusi, si in lumea aia, omul se va imbolnavi si va muri.

E ca si cand ai pune alaturi, in acelasi tablou, un proiector holografic si un cutit din silex. Fiindca amandoua te reprezinta. Si totusi, chestia e valabila numai pana la prima pana de curent.

Dupa aia…

Advertisements

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: