Blogul proletarului de tranzitie

November 14, 2015

Libertate

Filed under: Idei personale — proletaru @ 9:28 am

Ieri a venit o dama impozanta de la “Resurse Umane” ca sa-mi comunice ca patronii nu mai pot indura prezenta mea in firma. Am devenit prea mare pentru ei. Ocup, cu nesat, tot spatiul pus la dispozitie. Respiratia mea ia cu asalt intreaga cladire. Statura mea tulbura somnul celor de la etajele superioare. Vocea mea da fiori celorlalti angajati. Zgomotul tastelor apasate cu aplomb face sa se clatine intreg managementul. E de neconceput.

Prin urmare mi s-a inmanat un plic cu instructiuni asupra drepturilor celui proaspat dez-angajat si intins o mana flasca la care am raspuns cu o strangere hotarata, ca orice pasare care moare pe limba ei. Om dintr-o bucata, ce vreti!

Condus pana la dulapul cu obiecte personale am avut, finalmente, prilejul sa le arat tuturor ca sunt un ciceronian. Dulapul era gol. Omnia mea necum porto, domnilor! – in zece ani de zile mi-am purtat toata averea in cap. Si intr-un buzunar, cateodata. Nu ma refer la portofel, desigur, ci la un stick de memorie care s-a obisnuit, vrand-nevrand, sa-mi care gandurile de ici colo. Si un alt stick, pentru Internet-ul fara fir. Ca nu se stie cand ai nevoie.

De pe calculator am sters in schimb 223 de GB. Carti, arhive, poeme, filme si fotografii. Zece ani de viata incap, care va sa zica, in doua sute de gigabiti. O viata de om intra pe un harddisc de un terabit, hai sa zicem doi. Matusalemii se descurca lejer cu trei terabiti portabili. Un harddisc cat palma.

Am mai strans cateva maini in drum spre iesire, dupa care, odata ce-am pasit afara, am examinat strada de la un cap la altul. Lucru nu foarte simplu, caci la ora aia trotuarele sunt ticsite.

Sunt, finalmente, liber. Si nedumerit. Ce dracu face, pana la urma, un om liber?

Cauta, activ, o noua forma de sclavie.

Advertisements

3 Comments »

  1. Din păcate, acesta este aerul timpului ….
    Oricum un om frumos ca tine, își va găsi fără îndoială, un drum care să-l bucure. Oricare ar fi el. La noi este o toamnă frumoasă, îmi place toamna că este ca și omul, ca omul OM vreau să spun, miroase a arătură de toamnă, a mere și a vin care a stat din fiert. În acest moment, m-ar bucura prezența ta, aici la mine, unde simplitatea și frumusețea locului te-ar binedispune pentru că nu-i așa, “nu mor caii când vor câinii” …..
    Cu prietenie, Garlic’ s moom.

    Comment by Garlic — November 14, 2015 @ 4:14 pm | Reply

  2. Iți trimisese mama mea o postare recentă. Se pare că nu a mai fost receptată. Pe scurt îți spunea că munca ta , inteligența ta, familia și omul din spatele acestui blog ( pe care și ea îl citește sometimes) merită mult mai mult(e). Și mai zicea ceva de ce frumos sună frunzele măturate de vînt la noi, ce fain miroase fânul, merele și, în general, toamna. Și că nu mor caii. Maxim câinii. Dar ăia nu sunt câini. Iar tu ești un cal puternic.

    Comment by Garlic — November 14, 2015 @ 4:26 pm | Reply

  3. Multumesc pentru ganduri! Promit ca nu moare calul. Sanatate!

    Comment by proletaru — November 14, 2015 @ 10:28 pm | Reply


RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: