Blogul proletarului de tranzitie

September 28, 2015

Federalistii

Filed under: Idei personale — proletaru @ 5:22 am

Victoria separatistilor din Catalunia pentru parlamentul regional e, de pe acum, evidenta. Daca reusesc sa semneze o alianta si cu popularii radicali, un partid care e, de asemenea, pro-independenta, pina in 2017 Spania s-ar putea trezi cu o ruptura administrativa esentiala si o noua republica la Nord-Est. Orasul Barcelona ar putea deveni, la rindul sau, o noua capitala europeana. Ca o ironie, partidul separatist care a cistigat alegerile poarta in denumire adverbul “Impreuna.”

Catalanii au avut, e adevarat, anumite drepturi particulare si inainte: alegeri separate, un parlament regional, colectarea independenta a taxelor si remiterea unui procent catre guvernul din Madrid. Poate ca n-a fost vorba de autonomie in toata legea, dar libertati au fost destule. Faptul ca acesti spanioli nordici au hotarit zilele acestea cu o majoritate impunatoare sa treaca la un nivel secund al rupturii de Spania demonstreaza ca optiunile secesioniste si de auto-guvernare sint, in Europa, un fenomen la fel de amplu si de intens ca si acum douazeci si ceva de ani. Tineti minte ce s-a intimplat in anii ’90, cind Moscova n-a mai putut tine in friu dorinta tarilor anexate cu forta dupa ’45 de a se elibera de dictatura centrala. In douazeci de ani, batrinului continent i s-au adaugat cel putin 15 noi republici si unitati administrative, iar aceasta dinamica topografica e departe de-a se fi incheiat.

Cu toate mesajele de pseudo-unitate emise de la pupitrul Uniunii Europene si din cancelariile Germaniei si Frantei, formulele de administrare teritoriala de la finalul mileniului trecut se rup pe zi ce trece iar optiunea cetatenilor e una nationalista. E o optiune care va face ca spiritele sa se incinga cit de curind, pentru ca daca partizanii unei regiuni independente aleg sa fie condusi de lideri nationalisti, acestia nu vor face decit sa intre, la un moment dat, intr-un conflict deschis cu nationalistii desemnati la conducerea republicii clasice de care regiunea respectiva doreste sa se rupa. Pina acum, proportia separatiilor teritoriale non-violente a fost, in Europa, cam de 50-50. Jumatate din republici, cu alte cuvinte, s-au separat fara incidente, iar jumatate au iesit la bataie. Este interesant de vazut daca in lista tarilor in care presiunile federaliste sint mari – lista in care intra si Romania – desprinderea se va face in liniste. Si ma refer aici numai la desprinderea teritoriala pentru ca, in cuget si-n simtiri, cum ar zice poetul, separatia exista deja.

Daca noi, cei de acum, am ajuns sa ne miram de ciudateniile zilei, nu mai cazul. Nu trebuie sa ne miram de numarul celor care s-au inghesuit la inmormintarea lui Vadim Tudor, de puhoiul celor care se uita la Viktor Orban ca la un eliberator al Europei, de masele care chiar in acest moment se separa in Franta alegind intre partidul Marinei Le Pen si partidul proaspat creat de tatal acesteia, ambele nationaliste, ambele radicale. Nu trebuie sa ne mire nici ca seful partidului catalan cistigator al alegerilor, Artur Mas, a fost recent vizat in anchete de coruptie. Nu mai e cazul sa ne miram pentru ca explicatiile sunt simple si la indemina: asa stau lucrurile, asa merge valul. Nu mai conteaza trecutul, legitimitatea ori apetenta pentru bluff a liderului nationalist. Ceea ce conteaza e partidul si ceea ce promite el. O istorie mai recenta de o suta de ani are toate sansele sa se repete, chiar daca nu porneste de la aceleasi premise.

Imi dau seama ca in curind va trebui sa fac si eu o optiune: fie una nationalista, fie una federalista. Federalista n-o sa fie. Nationalista o sa fie numai daca am cu cine – si aici ma refer la oameni, nu la partide. Daca n-o sa am, prefer sa fac optiunea unui nationalism privat, adica sa sufar de pe margine. La o adica, ma indoiesc ca fericirea ori tristetea Romaniei stau, cu adevarat, in optiunile mele. In trei milenii in care la cirma teritoriilor romanesti s-au perindat si genii si idioti, Romania s-a intristat si s-a inveselit de nenumarate ori. Liderii au trecut, au intrat si-au iesit din amintire pe rind. Situatia va continua in mod invariabil, indiferent ce credem noi, trecatorii, ca ctitorim prin angajament sau renuntare.

Fiindca totul e o impresie, la urma urmei.

Advertisements

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: