Blogul proletarului de tranzitie

September 10, 2015

Adevarul ultim

Filed under: Idei personale — proletaru @ 7:00 pm

Acum citeva saptamini cind am fost intrebat daca n-as vrea sa tin un curs de patru ore pe saptamina la un colegiu din centrul orasului, am rezonat cu bucurie la propunerea cu pricina, cu toate ca stiam ca avea sa-mi dea peste cap programul, deja destul de haotic. Speram, in sinea mea, ca va fi un curs de literatura, fiindca departamentul la care imi depusesem actele era acela de engleza (un soi de sectie de filologie in interiorul acelor colegii americane ce se vor, de fapt, un echivalent al universitatilor europene medii finantate de stat). N-a fost sa fie asa; era un curs de Engleza 102. In cadrul unei posibile ierarhizari a disciplinelor limbii, se pleaca de la 098 si se ajunge la 102 intr-o serie de cursuri ce au in vedere redactarea de text in limba engleza: gramatica, compozitie, retorica, tehnici de formatare a textului, s.a.m.d.

N-am fost teribil de ghinionist; putea sa-mi cada in brate gramatica pura, cu toate particularitatile si dedesubturile ei. 102 e, insa, un curs de compozitie stiintifica, in care textul construit pleaca de la diverse premise, se argumenteaza pe parcurs si trimite la niste concluzii explicite. Nu e de mirare, asadar, ca primele cursuri s-au transformat in niste lectii de logica. Le-am vorbit studentilor despre Aristotel, despre Descartes, despre inlantuirea argumentelor, despre “lectia juriului,” o componenta a logicii pe care americanii si-o revendica, cea propusa de Stephen Toulmin; ma rog, am expus ceea ce am crezut de cuviinta in limitele unui manual de altminteri nu prea complicat. Moment in care studentii mi-au pus o intrebare evidenta: exista ceva in lumea asta, in afara de judecatile matematice, despre care sa putem afirma fara rezerve ca e corect sau incorect? Asta de vreme ce, dupa cum s-a vazut, totul poate fi sustinut prin cuantificarea unor argumente pro sau contra. Ce este adevarul, in definitiv? O suma a argumentelor mai mare cu “x” decit reversul lor? Un numar de experimente care depaseste un numar de opinii? O suma de convingeri transmise de istorie sau o suma de convingeri formate nemijlocit, in miezul imediatului?

Le-am spus ca problema nu e noua si ca, daca vor sa caute raspuns la ea, trebuie sa se bage la coada. Si e o coada care le bate serios la fund si pe cozile alea faimoase la neant, din timpul lui Ceausescu. Pentru cine nu stie, o coada la neant avea loc atunci cind niste indivizi se asezau in fata unui magazin unde se zvonea ca se aduce marfa, fara sa se stie exact despre ce tip de marfa era vorba. Stirea se raspindea cu repeziciune, alti oameni veneau si ocupau locuri la coada, si in doua-trei ceasuri linia asta umana depasea kilometri buni. Ei, si cautarea adevarului absolut tot o coada la neant e. Te pui la ea dupa o gasca de filosofi cu greutate, matematicieni, atomisti si alte tipuri de oameni de stiinta pentru care ecuatia nu s-a rezolvat inca. Dar, zic, o sa va intreb la rindul meu ceva. Domnule, la ce va trebuie voua adevar? Ce faceti cu el?

Am vazut ca oamenii s-au nedumerit. Stiu ca nu e profesional – ma rog, Noica m-ar fi descurajat de la bun inceput! – sa provoci buna credinta a unor studenti care inca isi mai pun intrebari idealiste. Hai sa va dau un exemplu, zic! Sa spunem ca se descopera o metoda pentru aflarea adevarului absolut. Punem, in formula asta, tot ceea ce ne intereseaza, si aflam verdictul. Unele verdicte au sa ne bucure, dar e foarte probabil ca cele mai multe ne vor intrista. Imaginati-va indragostiti care afla, de pilda, ca nu au compatibilitati cu persoana iubita; religiosi care afla ca religia in care cred nu e adevarata cale; fizicieni care sint pusi inaintea vidului din natura. Toate lucrurile in care crezi cu deznadajduire se rastoarna in virtutea unei formula absolute, imuabile, impersonale. Ce faci, accepti chestia respectiva? Respingi totul si te inregimentezi noii alternative pe care tocmai ai aflat-o? Renunti la intreg trecutul in care ti-ai faurit convingerile?

Pentru ca i-am vazut dezamagiti, le-am spus sa fie linistiti. Nu exista un adevar absolut, dar exista un adevar particular. Si ultim, in sensul in care ultima instanta de decizie e in mina noastra. Punem totul in balanta, dupa care ajungem la o concluzie. S-ar putea sa fie una sentimentala; sa desfide argumentele si sa dea intiietate felului de a fi al celui care judeca. S-ar putea sa fie rationala; sa adune ori sa scada niste asa-zise dovezi, dupa care sa traga linie. Dar n-are importanta. Adevarul ultim e mai bun decit cel absolut. E ca o gara de la care, la un moment dat, trenurile pleaca si se intorc inapoi de unde au plecat. Si asta e bine. Intotdeauna e bine sa stii ca te poti intoarce de unde ai plecat.

Adevarul ultim nu e niciodata cel din urma.

Advertisements

1 Comment »

  1. Frumos.

    Comment by garlic — September 11, 2015 @ 6:20 pm | Reply


RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: