Blogul proletarului de tranzitie

August 31, 2015

Insomnii

Filed under: Idei personale — proletaru @ 6:00 am

L-am reluat pe Cioran. L-am reluat si pot spune ca-l inteleg mai bine acum, de cind mi-am pierdut somnul. Inainte de facultate, obisnuiam sa-l citesc sub imperiul afectului, surizind complice la infatuarile si furiile autorului. Dupa facultate l-am privit mereu cu un ochi critic, rezervat, ca din punctul de vedere al cititorului cu preferinta pentru reflectiile sistematice. Nu mai imi placeau emotiile care, amplificate, ajungeau in timp sa guverneze intregul text si care, la o adica, puneau sub semnul intrebarii insasi calitatea asertiunilor. Textul era simpatic, dar nu-si depasea conditia; raminea simpla retorica. Inalta, dar retorica.

De cind mi-e aproape imposibil sa mai dorm pe cai naturale, fara medicamente ori fara a ma extenua in chip deliberat, marturisesc ca inteleg mult mai bine mecanismul gindirii chinuite, debilitate de umorile trupului. Sentimentele cu care altminteri cochetăm vag, de la caz la caz, si anume auto-compatimirea, agorafobia, dorinta de recluziune si impresia ca ti-e imposibil sa comunici cu ceilalti, sint prezenţe perene in repertoriul insomniacului. Nedormit, ti-e imposibil sa te detasezi de starile tale si de propriile necesitati. Cind scrii, scrii pentru tine insuti si publicul devine circumstantial. Cind citesti, nu mai citesti pur si simplu pentru a inregistra informatia; citesti cautind in rindurile altora sprijin pentru starile tale. Daca nu-l gasesti, iti reversi furia asupra autorului ca asupra unuia care n-a priceput, niciodata, nimic.

In genere cei care sufera de insomnie se simt abandonati, desprinsi cu forta de grupul celor care functioneaza diurn si adera neconditionat la umanitate. In consecinta, se intorc impotriva restului lumii cu toate armele pe care le au la indemina: neincredere, teama, resentiment. Si, da, retorica! Insomniei ii putem atribui, in cazul lui Cioran, aproape 50 la suta din paternitatea rindurilor sale. Ea a generat forta de studiu si forta de reactie la studiu. A activat procesul de sinteza a informatiei si a dezlantuit critica acesteia. Tot ea a generat emotiile care transpar din text si a decis structura lui: aforistic, cu intreruperi bruste, lipsit de explicatii. Cititorii care vor sistemicitate si dialectica, au nevoie de un filosof care doarme; filosofii nedormiti nu pot produce asa ceva. Si totusi, rindurile lor nu trebuie desconsiderate din pricina asta. Accesul insomniacului la suferinta individuala, la derizoriul conditiei umane e invaluabil; la fel si auto-cunoasterea sa. Cu o asemenea experienta in spate, existentialistul poate oricind deveni rege printre filosofi.

Sigur ca ar fi ideal ca fiecare insomniac cu un talent la indemina sa-si foloseasca timpul nesomnului pentru creatie. Numai ca astfel de exemple sint, totusi, rare. Noi, insomniacii simpli, experimentam doar dezgustul, nu si cheful de a-l transcrie in cuvinte. In plus, nu avem nici timpul necesar s-o facem. Ne ajunge cit suferim batind la portile somnului. Norocul lui Cioran a fost ca n-avea nici un job, nici un deadline. Daca ar fi avut, s-ar fi sinucis inainte sa-si poata analiza, cu minutiozitate, fiecare drama. Adica fiecare pas.

Advertisements

2 Comments »

  1. Iti fac o confidenta. De fapt, doua:

    1. Si eu sunt agorafob.
    2. Cred ca o sa fiu tată. Din nou.

    Deci, șșșșșșșșșșșșșșșșșșt.

    Comment by garlic — September 1, 2015 @ 8:11 pm | Reply


RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: