Blogul proletarului de tranzitie

August 28, 2015

Din Grigore Moisil

Filed under: Idei personale — proletaru @ 6:15 am

“Nici mama, nici tata, cand eram copil, nu m-au invatat sa cred in Mos Craciun. Ceea ce, mai la batranete, m-a facut sa nu cred nici in Mos Gerila. Iata de ce, cand vorbesc cu copiii, nu vreau sa-i invat o mitologie de care sa se dezbare in adolescenta. Mi-i teama ca atunci cand vor fi batrani, sa nu adopte o alta.

Marturisesc ca in ultima vreme vorbesc din ce in ce mai mult cu copiii. imi place seriozitatea lor. Sunt plictisit de copilariile batranilor. De fapt, meseria de profesor e aceea de a preschimba timiditatea copilariei in infumurarea adolescentilor, deznadejdea celor maturi in optimismul batranilor. Toate patru atat de necesare unei societati bine organizate.

Cum am mai spus, in ultimii ani vorbesc cu copiii. Sunt singurii care se intereseaza cu adevarat de calculatoare. Ma simt uneori ca Phileas Fogg al Bucurestilor din 1972. Si-mi place sa fiu intrebat de copii. Si-mi place, cum am spus, sa nu-i pacalesc.

De ce ati ales matematica? ma intreaba copiii. Pot eu sa-i mint? Iti minti superiorii, iti minti femeia iubita, dar sa minti copiii? De ce am ales matematica? Fiindca mi-a placut. Si poti face si putina istorie. Orice indeletnicire e folositoare, si cea de clovn, si cea de cantaret de muzica usoara, si cea de matematician. Si citesti in ochii copiilor pentru care stima egala pentru diferite ocupatii pare ceva de la sine inteles (evident, exista preferinte), mirari: cum, cand erai copil, nu era la fel?

Istoria este stiinta cea mai grea de explicat. Cum, Grecii, cand au atacat Troia, n-aveau tancuri? De ce sa intrebuinteze un cal de lemn si nu parasutisti? Cum, cand erai mata student nu se faceau nici teoria categoriilor, nici varietatile diferentiale, nici teoria plasticitatii, nici logica matematica? Dar discutiile cu copiii sunt mult mai serioase decat felul cum le povestim cand vorbim cu oamenii maturi. O problema grea, lunga de explicat, e cea a rolului matematicii ca stiinta cu aplicatii. Aici problema e mai usor de explicat copiilor decat oamenilor maturi. E ceva care separa pe copii de cei care nu mai sunt: aceasta e ideea de joc: pentru un copil, ca pentru un matematician, jocul e o treaba serioasa. Eu n-am raspuns niciodata la intrebarea: “este matematica un joc de sah?”. Dar mi-ar trebui prea multa vreme ca sa explic de ce pentru mine matematica nu e doar un joc de sah. Copiii insa ar accepta sa faca matematica asa, cum s-ar juca “de-a v-ati ascunselea”. Si e bine. Daca n-am avea astfel de copii in 1972, n-am avea mari matematicieni in anul 2000; nici ingineri in 2032. Si tara noastra ar redeveni o tara eminamente agricola. Ceea ce, atunci, ar insemna: o tara in care nu-si gasesc de lucru decat o mie de oameni.

Iata de ce vorbesc serios cu copiii care se joaca de-a puia-gaia: pentru a pregati tehnica viitorului. Bineinteles, pe mine ma intreaba de calculatoare. Nu stiu de ce copiii ma intreaba pe mine de calculatoare. Sunt atatia oameni care azi se cred foarte priceputi in calculatoare. Sunt chiar multi care sunt priceputi. De ce ma-ntreaba copiii pe mine? Poate fiindca imi place sa vorbesc cu ei? Si despre folosirea matematicilor se intereseaza copiii. Si le spun: daca vreti sa ajungeti istorici, invatati matematica. Si le spun de ce. Si daca vreti sa ajungeti medici, invatati matematica. Si le spun de ce. Si daca vreti sa ajungeti pictori, sculptori, muzicanti, critici literari. Si le spun de ce. Si copiii inteleg.

Nu ma-ntreaba nici unul: dar daca vreau sa devin economist? De ce nu ma-ntreaba? Fiindca stie si tata. Nici daca vreau sa devin inginer? Stia si bunicul, stia si Napoleon. Si nu ma-ntreaba nici unul: eu vreau sa ajung medic (jurist, istoric) fara sa invat matematica. Cum sa fac? De ce nu-mi pun aceasta intrebare? Fiindca de la inceput eu le spun: imi puteti pune orice intrebare, dar eu nu raspund decat la intrebarile la care stiu raspunde.”
(Grigore Moisil, “De vorba cu copiii” in Contemporanul, 17 Martie 1972)

Advertisements

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: