Blogul proletarului de tranzitie

August 21, 2015

Islamism

Filed under: Idei personale — proletaru @ 5:35 am

Malraux avea dreptate: secolul XXI e religios. Tragind puternic inspre echivalentul imaginat de scriitor: acela de a nu mai fi deloc.

In anii 1300, cind otomanii isi incepeau asaltul asupra Europei iar locuitorii tarilor arabe erau putin mai mult decit o civilizatie a desertului, nimeni nu si-ar fi imaginat ca religia musulmana va deveni un comandament al fortei pentru milioane de adepti. Turcii otomani nu actionau in numele religiei. Voiau bani, supusi si recruti pentru armatele proprii. Cazurile de crestini constrinsi de turci sa treaca la Islam au fost, in ciuda dimensiunii teritoriului ocupat in Sud-Estul Europei, comparabile cu numarul conversiunilor fortate din califatele andaluze. Religia nu era, pentru otomani, decit un motor auxiliar al unei facultati mult mai inradacinate in cultura turca: pasiunea pentru bani. Restauratia religioasa petrecuta in Turcia contemporana are prea putin de-a face cu vreo nostalgie istorica. Are de-a face mai curind cu ideea ca islamismul a devenit, in sine, o forta. Si ca, la o adica, va putea fi folosit ca argument pentru o serie de negocieri, asa cum deja se intimpla in raporturile dintre lumea araba si statele Vestului.

Ca sa reducem problema la terminologia cea mai simpla in care se poate ea pune, vom spune ca lui Mahomed al II-lea nu i-a trecut prin cap sa pretinda de la proaspetii sai vasali constructia de moschei. A preferat sa colecteze in mod direct sumele care, altminteri, ar fi mers in directia asta si sa le dea o destinatie mult mai practica: arme, echipament, bijuterii, eventual constructii cu scop cit se poate de laic. In logica sa, un crestin platitor de suprataxa valora mai mult decit un convertit la Islam platitor de taxe simbolice. Logica aceasta nu mai are ecou in lumea actuala tocmai datorita fortei pe care banul a capatat-o in Vest. Estul islamic nu mai cauta termeni materiali de comparatie cu capitalismul; ii opune, in schimb, unificarea religioasa. E, cum spuneam, o clauza importanta a oricarei negocieri.

Argumentul recent al episcopului de Giurgiu, ca Romania, ca “tara a voievozilor” nu poate ingadui constructia de moschei, e un argument destinat, fara doar si poate, vulgului. Sau, ma rog, un argument care poate prinde la cei care au retinut, din istorie, numai faptul ca Mihai Viteazul i-a batut pe turci de le-a sunat apa-n cap. Pentru restul e o gluma. Nu de alta, dar intr-o tara a voievozilor, nici politicienii de astazi n-ar avea ce cauta. Intr-o tara a voievozilor nici parvenitii n-ar acumula averi generatie dupa generatie fara macar o decapitare de control. Intr-o tara a voievozilor si vladica ar vorbi mai putin raspicat decit o face, stiind ca nici proprietatile Bisericii nu sint excluse de la eventuale rechizitii. Ma rog, intr-o tara a voievozilor, ctitoriile s-ar face dupa victorii, nu dupa infringeri. S.a.m.d.

Exista, totusi, un temei pentru respingerea ideii de constructie a unei moschei in Bucuresti. Dincolo de libertatea religioasa, dincolo de numarul de minoritari musulmani care si-ar dori un loc sacru, exista temeiul Islamului devenit, in treizeci de ani, partid politic. Aproape fara legatura cu opiniile de viata ale celor mai multi membri ai sai, aproape fara legatura cu buna lor credinta, Islamul mare s-a transformat, fara sa-si consulte enoriasii, intr-o organizatie politica. In citeva zeci de ani el s-a reconstruit pe sine ca mecanism social-politic, eludind criteriile morale ale oricarei religii. E, astazi, un partid care pune probleme de viata si de moarte pentru toti oamenii, nu numai pentru cei care-i apartin. E un partid care nu admite dialog, un partid care nu recunoaste nici o lege in afara de propriile sale legi. Un partid care, la urma urmei, fara s-o promoveze, nu interzice totusi crima ca instrument de propaganda. Un haos cu pretentii de ordine.

Nu e obligatoriu ca un partid politic sa aiba un sediu. Mai ales atunci cind adeptii sai nici nu sint obisnuiti sa-l promoveze stind locului.

Advertisements

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: