Blogul proletarului de tranzitie

July 25, 2015

Cind e violul viol?

Filed under: Idei personale — proletaru @ 4:43 am

De o saptamina si mai bine toate televiziunile romanesti sint acaparate de discutii asupra agresiunilor sexuale. Lucrurile intimplate recent intr-un sat din Vaslui in care un grup de tineri au violat o fata de 18 ani, au polarizat toate spiritele. Personal, aveam senzatia ca discutiile astea tin mai degraba de resortul unor anumite televiziuni, dar constat ca si canalele politice le-au preluat si fac din ele o arma de lupta ba impotriva guvernului, ba impotriva justitiei mostenite de la “epoca Basescu,” ba impotriva unor incongruente in materie de activitate a Parchetului. Care incongruente se vad cu ochiul liber: zilnic sint arestati politicieni, motivat ori ba, in timp ce culpabilii de drept comun sint lasati bine mersi, liberi pe strazi.

Cred ca noi, romanii (bine, chestiunea e extensibila si asupra citorva vecini), avem trei mari probleme. Prima e discutia prelungita asupra unei teme numai atunci cind ea ne serveste scopurilor proprii, neglijind cu buna stiinta restul temelor importante. A doua problema e “optica de orasean,” mai exact incapacitatea civilizatiei urbane a se conecta, efectiv, la realitatea satului romanesc. A treia e, realmente, neintelegerea termenului de viol in sens legal. Sau, ma rog, refuzul acceptiunii legale a termenului.

Prima problema e limpede, e vizibila in mod cotidian, in toata presa. Subiectele se aleg cu aplomb numai din ceea ce poate naste controverse si discutii interminabile garnisite cu dezvaluiri “exceptionale”, “cutremuratoare”, “socante,” s.a.m.d. Daca ceva vinde, e subiect. Daca genereaza rumoare, e trend. Restul informatiilor, chiar importante, insa dintr-un alt registru, sint lasate in mod deliberat pe-afara pentru ca “nu e cerere.” Ca si cind stirile s-ar putea vreodata, intr-o lume logica, administra dupa legea cererii si ofertei.

Chestiunea secunda le-ar putea fi explicata cu mai mare usurinta acelora care si-au petrecut, in copilarie ori adolescenta, vacantele la tara. Una e orasul, cu institutiile lui, cu supermarket-urile, cu tumultul lui, cu zecile de mii de indivizi care roiesc care-ncotro, indemnati de activitati zilnice, cu organizarea si agendele sale si alta e patriarhatul rural. La tara, unde aproape totul stagneaza, evolutia e dictata numai de certurile si prieteniile locale, aflate mereu intr-un soi de miscare circulara. In acest spatiu inchis, legaturile din indivizi au alte legi. Fiecare cunoaste pe fiecare; fiecare se cearta ori face pace cu fiecare; disolutiile dintre familii sint dictate, de multe ori, de-un capriciu – la fel si atasamentele. La tara adolescentii nu se leaga intre ei cu fiorul acela al studierii partenerului, al “dating”-ului, al declaratiilor de dragoste, al plimbarilor la mall sau pe debarcader. Sint emotii care nu se traiesc niciodata, senzatii care le ramin necunoscute majoritatii tinerilor. La tara etichetarile sint reguli de viata; birfa e norma sociala. Se bea puternic, se racneste, se face ordine in functie de umori personale dar nimeni, nimeni nu e luat cu adevarat in serios. Iar in ceea ce priveste relatiile sexuale – v-o spune unul care si-a petrecut, din ’79 pina prin ’94, toate vacantele la tara – exista un mecanism al apropierilor care e, virtualmente, inaplicabil orasenilor. Altfel spus, la tara o relatie sexuala e un amestec de abordari fruste, negociere si inconstienta.

Finalmente, a treia si cea mai grava problema, e modul romanesc – si aici generalizez, nu fara temei, cred! – de a privi violul. Tehnic vorbind, violul are loc atunci cind se depaseste granita refuzului. Atunci cind, desi ti se spune “nu,” tu continui. Indiferent de victima ori de agresor, indiferent de trecutul ori de relatia lor, atunci cind in comunicare exista refuz, orice trece dincolo de refuz e agresiune. Ei, romanii nu vad situatia la modul asta. Logica aia pitecantropica a satenilor din Vaslui e, totusi, o proiectie microcosmica a logicii mega-dimensionale romanesti. Va garantez ca indiferent de ceea ce vedeti la televizor, de cit de revoltati se declara toti, barbati ori femei, de situatia respectiva, in mintea lor, cel putin odata, se naste urmatoarea idee: “hai, ma, ca ceva-ceva a facut fata aia!… O intelegere a fost, un acord s-a pus la punct. Sigur ca aia au exagerat, ca nu trebuiau sa faca ce-au facut, dar fata aia a acceptat niste lucruri…” Sint judecate, astfel, trecutul fetei, personalitatea ei, ignoranta ei, chestii care, de fapt, n-ar trebui judecate deloc. Intr-o tara realmente civilizata, in raport cu violul, judecatile subiective care vizeaza persoana fie nu exista, fie cad pe ultimul loc. Pe primul loc ramane fapta, fortarea limitei, depasirea masurii.

Oricum, nu va faceti iluzii; cu sau fara prezentarea cazului astuia in mod excesiv la toate televiziunile, mentalitatea tot n-o sa se schimbe. E nevoie de un alt cod genetic. Insa ceea ce s-ar putea schimba ar fi articolul din Constitutie care prevede pedepsele pentru infractiunea de viol. Cred ca altfel am discuta, la o pedeapsa dubla ori tripla, despre dialectica acelui “nu” peste care astazi se trece atit de usor.

Sau atit de natural, in scumpa noastra patrie.

Advertisements

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: