Blogul proletarului de tranzitie

July 14, 2015

Micro-opinii (XIII)

Filed under: Idei personale — proletaru @ 4:58 am

Pasaj dintr-o carte: “…si ea i se darui cu totul.” Te opresti si stii ca ai inainte nu cliseul prin definitie, ci ineptia suprema. Nici o femeie nu se daruie cu totul; rezervele ei sint mai mari decit rezervele celui mai timorat barbat. Intrebarile ei sint, mereu, capitale. Gindurile ei sint acolo dar, mai ales, altundeva. Te intrebi daca insasi prezenta ei fizica e chiar in intregime linga tine. Insa in ceea ce priveste acea darnicie sexuala care ar trebui sa inmagazineze totul, e cazul sa ne imaginam ca nu e vorba decit de un rol jucat, ce-i drept, foarte bine.

Singura varianta in care propozitia are valoare de adevar si in care o femeie poate preda tot ceea ce-i apartine tipului cu care se culca e aceea in care femeia, prin definitie, nu poseda mare lucru. Daruieste, prin urmare, intr-un gest de capitulare absoluta, tot mizilicul psiho-fiziologic de care dispune.

Ei, nici chiar asa, domnule!

*

Trebuie sa ma mut din vechea locuinta intr-una noua pe care s-o si ocup in intregime pina in data de intii august cind imi expira chiria in cea veche. Teoretic, am cincisprezece zile la dispozitie s-o fac. Practic, mi-e aproape imposibil. Mi-ar fi fost, probabil, mai usor daca n-as fi avut la dispozitie decit o zi; inchiriam un camion si la sfirsitul zilei imi dadeam ultima suflare, de efort, agitatie si nervi. Dar o mutare defalcata pe zile e altceva: inseamna o infinitate de posibilitati; un numar de optiuni care, pe masura ce timpul trece, se divizeaza in defavoarea ta. E, daca vreti, cel mai bun mod de a explica paradoxul lui Zenon.

Pe Zenon il inteleg din ce in ce mai bine: e imposibil sa te muti. Exista mereu un interval pe care trebuie sa-l acoperi printr-o miscare progresiva intr-un timp finit. Posibilitatile de miscare sint multiple, timpul nu. Cind intervalul de timp destinat miscarii s-a epuizat, numarul de miscari posibile ramine inca infinit. La fel, in plimbarea dintr-un apartament in altul vor ramine mereu o seama de chestiuni care se cer facute si care nu se vor face niciodata. Vor fi lucruri care se vor uita, distruge ori amplasa gresit. Vor fi lucruri trecute cu vederea sau lucruri reluate inutil. Timpul e, mereu, in defavoarea miscarii noastre pentru ca timpul e un dat. Miscarea e o variabila. Nu exista miscare optima, repetabila ori identica cu o alta dintr-un acelasi set de miscari.

Sofistii, daca ma gindesc bine, au fost prima si ultima mea dragoste; ei m-au apropiat de filosofie si tot ei m-au despartit de ea. Dupa doctoratul asupra scolii sofiste n-am mai deschis nici o carte de filosofie.

Poate o sa deschid una dupa ce ma mut. Da’ cum fac sa ma mut?

Advertisements

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: