Blogul proletarului de tranzitie

July 6, 2015

Convingeri si razgindiri

Filed under: Idei personale — proletaru @ 5:41 am

In “Intaiul cerc”, Soljenitin descrie o situatie cel putin ciudata a multora dintre cei incarcerati in lagarele staliniste. Referinta pe care o face in primul rind e la intelectualii incarcerati, asemenea lui, in anii ’48-’50, insa daca e sa recitim si “Arhipelagul Gulag” constatam ca faptul se petrecea si in anii ’30. Acesti intelectuali, in mare majoritate comunisti (in anii ’50 comunismul rus produsese deja o a doua generatie doctrinara), ajunsesera in lagare din diverse pricini. In anii ’30 pricinile se numeau trotkism ori zinovievism, in timp ce in anii ’50 cei ridicati se faceau vinovati de sabotaj “contrarevolutionar”, fiind arestati in baza faimosului articol 58, paragraful 10, redactat intr-un mod in care putea cuprinde orice si pe oricine. Acesti intelectuali, aruncati in inchisori in conditii subumane si tratati cu brutalitate deosebita, nu-si renegau convingerile comuniste. Ba mai mult, au existat destui intre cei arestati dupa ’48 care au profesat cu staruinta si convingere insasi invatatura stalinista. In conversatiile cu ceilalti, respectivii nu numai ca nu-si ascundeau ideile, dar si le exhibau si aparau cu furie. Furia aceasta e descrisa de Soljenitin ca fiind una aparte, potrivita numai celor care se lupta in idei si nu iau seama la diferentele vulgare dintre indivizi. Si tot furia aceasta izvorita din convingere era, de multe ori, resortul rezistentei celor inchisi.

Ma intreb daca aceasta specie de intelectuali mai e astazi de gasit in Est. Am vazut, prin exemplele oamenilor de cultura ajunsi politicieni in Romania, ca linia de baza a conduitei majoritatii e reevaluarea convingerilor. Oricit de inalta ar fi pregatirea politicianului respectiv, oricit de cultivat ar fi acesta, convingerile nu sint niciodata punctul lui forte. Dimpotriva, pentru a-si asigura un traseu peren in marasmul schimbarilor din orizontul diplomatic romanesc, intelectualul roman e gata mereu sa isi asume noi idei si sa reinventeze mereu un alt chip oamenilor cu care are de-a face. Ar fi culmea sa ne imaginam ca un atare tip e capabil sa lupte pentru ideile sale in spatele gratiilor. Odata ca ideile respective sint, prin natura lor, eminamente volatile, si in al doilea rind ca fiecare dintre cei care ajung sa cunoasca penitenciarul nu fac altceva decit sa gindeasca strategii de iesire, strategii care n-au cum sa vina din zona verticalitatii, ci se revendica mai degraba din zona compromisului ridicol.

Sigur, exista intelectuali care ma pot combate formal: ca politica de astazi, sub spectrul globalizarii, al terorismului si al depasirii lui Marx, e diferita. Ca partidele sint multiple si ideologiile sint dinamice. Ca nu te poti impiedica intr-un individ sau intr-o convingere oarecare atunci cind pui in discutie progresul unui stat. Ca ai dreptul, pina la urma, sa te razgindesti. Ca Soljenitin insusi s-a razgindit, intrind in lagar ca stalinist si pasind afara ca dizident. Numai ca nu acesta e obiectul ipotezei pe care eu o aduc in discutie. Ipoteza e simpla: traim un timp al dizidentei periculoase, nu in raport cu un partid sau altul, ci in raport cu noi insine. Traim un timp in care intelectualul cu acces la biblioteci si la Internet e incapabil sa-si creeze un sistem de gindire care sa admita mai putine compromisuri. Un timp mai periculos decit anii ’30 ai Sovietelor in care accesul la cultura e restrictionat, in care nu-i ai la indemina decit pe Marx si pe Lenin pentru a-ti construi orizontul filosofic.

Paradoxul Europei de Est e ca, in sinul ei, restrictia culturala a sistematizat gindirea. Libertatea culturala a aruncat-o, in schimb, in haos. Intelectualul freelancer al timpului nostru e cel mai dispus la erori de judecata, la denuntarea opiniilor anterioare, la caderea in manierism logic. Comparati reflexia politica din anii ’90 cu judecatile emise acum de aceiasi autori si veti gasi destule inadvertente. Comparati gesturile din ’90 ale intelectualilor care au ramas inca in politica cu gesturile de acum, o sa constatati ca inadecvarile, reevaluarile si razgindirile sint substanta cardinala a gindirii lor. Daca ideologiile bolsevismului, nazismului ori capitalismului salbatic au fost impasurile ultimei sute de ani, in ce fel am progresat in raport cu ele? In ce masura am construit un sistem mai limpede ori am devenit, noi insine, mai intelepti?

Pina una-alta, avem dreptul sa aducem elogii numai anonimilor vremii de azi. In raport cu sistemele-girueta ale celor ce vorbesc in numele societatii noastre, tacerea acestor anonimi e mai consecventa.

Advertisements

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: