Blogul proletarului de tranzitie

April 11, 2015

Mood poetic (al catelea?)

Filed under: Idei personale — proletaru @ 4:48 am

PREGĂTIRE

Te aşezi pe scaun şi închizi ochii
Aşteptând mântuirea.

La început, când nu ştii exact ce aştepţi,
Mântuirea se arată sub ecoul sunetului de afară,
Maşini, sirene, zgomotul oraşului,
În fundal, râul.
Sunetul acesta vine spre tine neîntrerupt şi creşte
Atât cât îi îngădui,
Insinuându-se în pieptul tău
Şi eşti, deodată, totuna cu asfaltul, totuna
Cu parcurile, totuna
Cu glasurile de copii întorcându-se de la şcoală.

Mai apoi, mântuirea vine sub forma unui râs cristalin
De la celălalt capăt al telefonului
Şi indiferent cât de departe ai fi de râsul acela
Te simţi deasupra fizicii, deasupra undelor,
Deasupra antenelor care sclipesc intermitent
Pe pavilioanele oraşului.
Te simţi, pentru o clipă, ancorat într-un nimbus
Ce udă grădina îngerilor
Şi toate, toate de la un râs viu şi cristalin.

Mântuirea mai poate fi şi cartea de pe noptieră
Care, la pagina 71, conţine cele mai bune, poate singurele
Gânduri ale autorului.
Restul e împrumut, e trucaj, e osteneală infertilă, e
Halucinaţie,
Ai rezistat tuturor paginilor de până atunci eroic
Pentru răsplata aceea
Şi aproape că n-ai curaj să mergi mai departe.
E sâmburele mântuirii şi acolo, aşa cum e în cărţile uitate, prăfuite
Pe rafturile din spatele bibliotecii
Care adună în paginile lor spuma regală a timpului şi a uitării.

Nu mai departe, mântuirea e în porumbeii care ţi se aşează pe marginea balconului
Şi-şi şoptesc unul altuia codul murmurat al dragostei
Ascuns în gâtlejul lor înfoiat, în aripile tremurânde
Şi în dâra de puf care cutreieră văzduhul.
Îi ştii acolo, iar tu te ştii la adăpostul legăturii lor primăvăratice
Precum în dosul unei baricade de granit,
Mai trainică decât orice nuntă pământeană,
Mai firească.

În destule cazuri vei găsi mântuirea şi în acvariul pus deasupra scrinului de mahon,
În peştişorii aurii care înoată din infinit în infinit
Pricepuţi, la fiecare închidere şi redeschidere a ochilor
Să renască într-o lume nouă,
Părăsindu-şi trecutul fără nostalgie,
Fără chinul grotesc al oamenilor care nu se pot desprinde de istoria lor.

După ce te familiarizezi cu toate acestea,
Când vine vremea să te aşezi în fotoliu, să închizi ochii şi să aştepţi
O mântuire care nu e nici strada, nici cartea de pe noptieră, nici acvariul,
Ştii negreşit ce vrei.

Te-ai pregătit cum se cuvine.

Advertisements

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: