Blogul proletarului de tranzitie

February 10, 2015

Triumfa spiritul?

Filed under: Idei personale — proletaru @ 5:38 am

Azi nu scriu nimic. Dau, in schimb, un citat. Care poate fi important, esential, derizoriu. Depinde de atitea lucruri, incit nici nu pot avea vreo pretentie ca reprezinta ceva. Pentru mine, insa, e important. Cel putin important.

“În ce fel de epoci au trăit scriitorii ăia care afirmau ca Faulkner că spiritul supravieţuieşte ? În ce fel supravieţuieşte cînd puternicii zilei pot nu numai să distrugă omul printr un simplu proces public încheiat cu o condamnare la moarte, dar şi toate urmele spiritului intrînd cu buldozerele în ele ? Dacă ar vrea puternicii zilei ar putea face să nu rămînă în istorie, în pietrele ei, decît aceste nume : Hitler, Brejnev, Ceauşescu, şi nu Shakespeare, Homer, Dostoievski. Iar dacă rămîn şi ăştia, rămîn prin bunăvoinţa puternicilor zilei, ca o floare la butoniera lor, fiindcă aşa vor ei şi nu pentru că nu pot altfel. Spiritul supravieţuieşte numai dacă puternicii zilei sînt de acord să-l lase. Iar ei îl lasă numai dacă spiritul nu le pricinuieşte nici un rău. Iar tu citeşti cu bucurie, ca boul, ba nu cu bucurie, e chiar sensul vieţii tale, construirea întru spirit, fără să ştii că asta nu e expresia libertăţii tale, ci a îngăduinţei acelora pe care, nesupărîndu-i în nici un fel şi nestîndu-le în drum, au posibilitatea să treacă pe lîngă şi nu peste muşuroiul de furnici unde ţi trăieşti tu libertatea.

E de necrezut că mai pot mîzgăli încă hîrtia asta. Şi ce dacă odată şi odată Ceauşescu va fi pedepsit pentru crimele lui ?!! Va veni altul, care tot aşa se va identifica cu patria şi-n numele ei te va împuşca, dacă-i stai în cale sau dacă-i foloseşte să te împuşte, şi-n numele ei nu va ridica la loc monumentele distruse, ci le va distruge pe cele ridicate de cei dinainte în propria lor glorie şi-şi va ridica lui însuşi propriile pietre.

Triumfă spiritul…

Acum se mai poate să fi existat în istorie şi epoci relativ luminoase, doi, trei, zece ani, altfel gîza asta trufaşă n-ar fi avut cînd pritoci visurile ei de libertate. Dar şi dacă au existat, nu mi le pot închipui decît ca pe nişte scurte momente de bună dispoziţie, generozitate şi îngăduinţă ale celui atotputernic. Căruia i-a plăcut cît de frumos, inofensiv, armonios şi paşnic se joacă supuşii săi: de-a arta, de-a filosofia, de-a viaţa… Sau noi sîntem un neam de tîrîtoare, cum mai aud? N-aş crede. N-aş crede că frica, nepăsarea, tîmpenia ne împiedică să facem ceva. Sîntem, cred, un popor mereu înşelat în buna lui credinţă, mereu atît de deziluzionat încît ultragiul ne paralizează energia. Cît de iubit a fost acest tiran bătrîn acum 15 ani şi cît de urît astăzi, aici pare să fie secretul. La noi, mereu au ştiut întîi să se facă iubiţi. Poate că nu-i aşa. Nu ştiu cum este. (28 martie, 1985).”

Doina Jela, Telejurnalul de noapte (pp.184-185).

Advertisements

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: