Blogul proletarului de tranzitie

January 27, 2015

Scrisori către fiul meu

Filed under: Idei personale — proletaru @ 6:15 am

Să nu te îndoieşti de ordinea lucrurilor.
Adesea n-o vedem; adesea ni se pare că e o plăsmuire,
O pretenţie a religiilor universale.
Nu renunţa la ea, căci într-o lume dezordonată
E uşor să uiţi de propria nevoie de ordine,
E uşor să abandonezi propria sete de echilibru.
Există un sens al lucrurilor, chiar dacă numai acela
Pe care li-l dau oamenii.
E subiectiv, poate.
Comportă-te, însă, ca şi când armonia e posibilă,
Ca şi când ştim rostul celor care ne înconjoară,
Comportă-te ca şi când totul are înţeles.
Astfel, imun la inerţia celorlalţi, ai să-ţi continui mişcarea voluntară.

Să nu uiţi că deşi lumea există pentru tine
Tu s-ar putea să nu exişti pentru ea.
Să nu te superi. Să nu plângi.
Fiecare om înseamnă ceva în viaţa lumii
Atâta vreme cât face pe altcineva fericit.
Ticăloşii se strecoară, perfid, numai în cărţile de istorie,
Cei buni păşesc temeinic în memoria colectivă.

Poţi să nu ai un loc al tău pe pământ. E posibil.
Dar asta nu are nici o importanţă,
Important e ca cineva să te aştepte undeva,
Nerăbdător, privindu-şi ceasul.

Să nu uiţi că oamenii nu ştiu să înţeleagă dragostea.
Unii o pun deasupra raţiunii,
Aceştia sunt cei fără siguranţă de sine, fără ţintă şi fără idealuri,
Cei care devin uşor victimele propriei tulburări.
Alţii o aşează sub raţiune, considerând-o cu trufie
O greşeală.
Aceştia sunt, dincolo de masca inteligenţei lor, ignoranţii
Care nu vor cunoaşte niciodată bucurii mari,
Care nu vor trăi în afara programului zilnic, în afara
Descompunerii matematice a senzaţiilor.

Tu nu fi asemenea nici unora, nici altora.
Păstrează dragostea autentică cu înverşunare
Şi renunţă la cea falsă cu înţelepciune,
Pierde-ţi minţile în prezenţa iubirii şi păstrează-ţi firea în lipsa ei.

Să nu uiţi că prietenii cei mai buni se fac
În copilărie şi în tinereţe,
De tine depinde să-i păstrezi sau să-i pierzi.
Prieteniile ulterioare sunt doar apropieri afectuoase
Dar nu ataşamente.

Nu îmbătrâni fără prieteniile vechi
Pentru că, în lipsa lor, te vei privi în oglindă mult prea adesea
Şi vei înţelege unde te afli.
Prietenia adevărată este uitarea tuturor oglinzilor şi neliniştilor
E atunci când nu ştii că bătrâneţea s-a şi întâmplat.

Să nu uiţi că tatăl şi mama ta, în ciuda aparenţelor,
N-au fost nişte oameni obişnuiţi.
S-au ascuns, au făcut mereu ceea ce fac oamenii simpli
Au cedat, cu siguranţă, în faţa propriilor slăbiciuni
Şi totuşi.

Şi totuşi ei te-au privit crescând
Fără să se sature.
Vară după vară, iarnă după iarnă te-au privit
Fără încetare, fără pauză,
Fără rezerve.

Un om obişnuit poate privi cu insistenţă un film,
Un ochi de apă în care cineva a aruncat o undiţă,
Îngălbenirea paginilor unei cărţi favorite,
Naşterea şi stingerea unei plante.
Dar numai aceia care cred în toate lucrurile scrise mai sus
Pot privi un copil crescând.

Ei voi învinge, în cele din urmă, neantul
Murind braţ la braţ, bine înţeleşi cu eternitatea.

Advertisements

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: