Blogul proletarului de tranzitie

January 3, 2015

Telejurnalul de noapte

Filed under: Idei personale — proletaru @ 7:09 am

Citesc “Telejurnalul de noapte” al Doinei Jela. O reflectie esentiala pentru declinul vietii din RSR, scrisa la debutul anilor ’80, in plin absurd al sistematizarilor si al restrictiilor alimentare. E o carte care abordeaza toate problemele stringente ale epocii si, mai presus de toate, tema fricii. Laolalta cu tema dezolarii, tema furiei si cea a slugarniciei, tipare in care se inscriau aproape toti romanii traitori atunci intre granitele Romaniei.

Cartea asta ma ajuta sa inteleg mult mai bine mecanismul existentei intr-o Romanie claustrata, pe de o parte prizoniera a unei politici decereberate in care se urmarea, cu pretul vietii si libertatii locuitorilor, o imposibila autarhie economica, si pe de alta parte victima a vecinatatii cu cel mai puternic opresor al Europei de Est, URSS-ul. Descriind relatia cu URSS-ul – care in 1980, in timpul miscarilor poloneze, tranzita lejer militari si armament pe teritoriul Romaniei – si frica pe acesta o insufla, Doina Jela are o formula memorabila: “Poate ca singura noastra scapare ar fi, paradoxal, tocmai alipirea de URSS. Sub imperiul fricii, libertatea de gindire sucomba mai repede decit sub stapinire.[…] Amenintat, ti-e frica, supus deja, esti liber sa urasti.”

Numai ca libertatea de gindire nu le-a apartinut in anii aceia – si, poate, singurii ani in care conta! – decit putinor romani. Cei mai multi erau fie deja sub imperiul fricii, fie intrasera sub imperiul acceptarii laşe a lucrurilor care se intimplau. Efectiv, daca cineva ar sonda cum se cuvine epoca respectiva, ar avea o imagine profunda a originii realitatilor curente. Dizidenta pe fata a lui Parvulescu de la congresul al XII-lea, in 1979, dizidenta al carei ecou a transpirat si in rindul maselor, nu i-a trezit nimanui vreo constiinta revolutionara ascunsa. Dimpotriva, toti l-au tratat drept nebun pe batrinul care declarase ca nu-l mai vrea pe Ceausescu secretar general. Toti, adica nu numai cei din sala ori din prezidiu, dar si cetatenii de rind tratau in deridere atitudinea politicianului care se razvratise. Nimeni n-a fost, cu adevarat, impresionat de pozitia respectiva, toti s-au infiorat numai vizavi de caracterul ei “deplasat.” Frica, o frica inconstienta, maligna, pusese stapinire pe intreaga societate romaneasca.

Mie mi se lamureste din ce in ce mai mult conditia de azi a politicianului roman si simulacrul politic in care traim. Propriu-zis, in Romania nu exista guvern si opozitie, ci o structura politica amorfa careia, pentru a i se acoperi inertia, i s-au dat niste nume diferite si i s-au desemnat niste doctrine opozabile. Efectiv, daca din ’68 incoace oamenii politici ar fi existat si ar fi gindit, cu adevarat, diferit unii fata de altii, am fi asistat inca de pe atunci la o restructurare politica – daca nu mai multe partide, cel putin mai multe opinii. Daca nu idei conflictuale, cel putin mai multe strategii. Oamenii politici n-ar fi imbratisat orbeste directivele unui singur om; consilierii lui Ceausescu n-ar fi facut simpla figuratie laudativa si undeva, chiar in sinul unui partid megalomanic, ar fi existat o masura. Dar masura n-a existat.

Nici azi nu exista masura. Incep sa cred ca nu exista nici partide, nici macar ideologii. Si, ce-i mai rau, nu exista nici oameni in care sa crezi. Daca as fi cu unilateralitate pesimist, as spune ca lucrurile stau cum nu se poate mai rau. Cred, totusi, ca intreg raul e spre bine: lipsa modelului uman si ideatic poate fi benefica. Ea ne elibereaza drumul spre singurele doua identitati carora ar trebui sa le dam atentie in viata asta: eul si Dumnezeul.

Advertisements

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: