Blogul proletarului de tranzitie

December 9, 2014

Magnatul

Filed under: Idei personale — proletaru @ 7:13 am

Si inainte de condamnare, Sorin Ovidiu Vintu era un tip arogant si ironic. Cine discuta cu el, raminea cu impresia ca il are in fata pe inventatorul unui sistem sistem infailibil de a face bani, cel mai bun cunoscator al trazitiei post-decembriste. Omul, organizator al unui virtej centripet in care se vindea si se cumpara totul, de la obiecte de pret si pina la spatii comerciale ori locative, capatase un fel de autoritate in materie de economie si politica. Asa se face ca in ultimii douazeci de ani tipul devenise frecventat de o parte din lumea buna a Bucurestiului care ii cerea sfaturi, sugestii, o mina de ajutor sau o pomana. De la caz la caz. De altminteri, pentru cine nu-si aminteste, trebuie sa spun ca tipul de mecenat grobian pe care il practica SOV a pus in 2009 punct carierei de politician a lui Mircea Geoana.

Astazi, SOV apare cam peste tot in presa. Iese la rampa cu niste declaratii pe care presa le considera socante – lucru destul de exagerat de altminteri, mai ales in raport cu atrocitatile cu care ne familiarizeaza actualitatea romaneasca. Ori presa n-ar avea dreptul sa fie pudibonda. Mesajele lui SOV nu sint chiar deloc socante, sint doar niste sarje mitocanesti, de genul “sinteti prosti, ba!”, ori: “sinteti fomisti!”, ori: “sinteti niste nimeni!” Uite-asa, cu toate smenurile demonstrate pe care le are la activ, SOV tine sa le spuna tuturor, si mai ales tineretului, ca-i are la degetul mic in materie de cariera, bani, organizare personala si intelegere a lumii actuale. Cu alte cuvinte, Sorin Vintu e un supravietuitor in timp ce restul sint niste papa-lapte, spulberati in vint de prima furtuna aparuta pe cerul vietii.

Dupa parerea mea, rautatea lui SOV vine in primul rind din handicapul pe care-l are. O boala de lunga durata, cu sechele fizice, are insusirea de a-l inacri pe om. Furiile oamenilor bolnavi – am vazut-o deseori! – le depasesc in intensitate pe cele ale oamenilor sanatosi, pentru ca simultan cu ele e declansata si constiinta izolarii, scirba fata de lume a celui ostracizat. Sorin Vintu, cu toti banii lui, e in afara conditiei pe care si-ar dori-o, iar lucrul asta nu se poate sa nu-i macine constiinta. Iar daca starea asta de disconfort nu e resimtita in mod constient, e cu siguranta adusa la suprafata, din negurile subconstientului, in manifestari asemenea celor din presa de ieri si alaltaieri.

Nu e, desigur, numai asta. In cel de-al doilea rind, am sentimentul ca atitudinea lui vine si din experienta inchisorii. Ca stai la comun sau in regim preferential poate conta numai in ceea ce priveste calitatea fiziologica a vietii de detinut; experienta penitenciarului e, insa, unica si se aplica nediferentiat. A vedea, zi de zi, aceleasi fete, a te trezi la o anumita ora, a fi numarat ca o vita la orele de apel, a ti se indica in mod perpetuu ce trebuie sa faci, unde si cum, aduce o greutate sufleteasca de care cei fara inzestrari spirituale deosebite isi inchipuie ca pot scapa atacind ori intaritind persoanele ramase libere. Victoria e de scurta durata: citeva zile, societatea va exclama surprinsa ca nu se astepta la un atare tratament, dupa care autorul va fi dat uitarii. In acest context, viitorul lui SOV va fi mult mai sumbru decit prezentul. Multi-miliardarul e, deja, pe marginea nulitatii. In curind el nu va mai fi nici magnat, nici individ interesant, ci ceva mult mai putin: un personaj.

In al treilea si ultimul rind, nu pot sa nu cred ca acest om nu e deranjat si de ceea ce-a gasit odata ce a pasit in libertate. A gasit o gasca de oameni – asa-zisa generatie Facebook – care pare sa fi determinat inclinarea decisiva a balantei electorale. Cu toate rezervele pe care le-am putea avea asupra bunei informari a acestei generatii, nu-i putem contesta existenta si spiritul. Oamenii ca SOV, care au fost obisnuiti sa gindeasca, decenii la rind, numai in termeni de individualitate, sint acei oameni pentru care soarta cuiva e hotarita numai de grupuri restrinse si interese oculte. Ori acum ei sint in situatia de a constata ca e posibil ca niste tineri, strinsi la un loc, animati de un gind si de un ideal comun, sa faca o diferenta in viata unei societati. Constatarea ca regulile nu le mai fac neaparat batrinii securisti, carora SOV se lauda ca le-a exploatat judicios calitatile, si ca societatea romaneasca nu mai e conectata ombilical la umorile acelor politicieni ciubucari si grohaitori, trebuie sa-l fi infuriat rau de tot pe Sorin Vintu. Suficient de rau incit sa iasa din birlog si sa se bata cu pumnul in piept: nu va puteti compara cu mine!

De acord, nu ne putem. Dar mie, personal, nu-mi pare rau!

Advertisements

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: