Blogul proletarului de tranzitie

November 14, 2014

La vot, domnilor!

Filed under: Idei personale — proletaru @ 7:02 am

De trei zile urmaresc cu asiduitate confruntarile din spatiul public romanesc relative la alegerile care vor avea loc duminica. Sigur ca asta a inclus si dialogul dintre prezidentiabili, dialog petrecut in doua seri consecutive si pe care l-am urmarit cu sentimente contrare. Am fost, pe rind, siderat, amuzat, enervat si sastisit – si toate din pricini care aveau legatura cu ambii candidati, nu cu unul anume. Pentru mine, personal, amindoi au pornit in aceasta campanie cu minusuri semnificative: lui Iohannis i-am antipatizat profund echipa de campanie, iar lui Ponta i-am antipatizat obiceiul de-a prezenta mereu, indiferent de context, in cuvinte “ever-ready”, realitatea politica a momentului drept una admisibila. Ca un pescar care, in deriva pe o mare furioasa, gaseste de cuviinta sa-si numere pestii din navod.

Stiu ca am vorbit adesea, cel putin in ultimul timp, despre dreapta si despre stinga. Despre stramosii dreptei si stingii romanesti, si despre umbrele acestora. Realmente, insa, ceea ce am cautat sa fac urmarind dialogul dintre cei doi, a fost sa trec peste ideea de partid. Am cautat, mai degraba, sa-mi declansez un proces de autosugestie. Sa ma conving ca indiferent care dintre domnii acestia doi ajunge presedinte, n-am sa mai resimt senzatia de grotesc pe care mi-a generat-o Traian Basescu. Sa fiu sincer, nici nu mai admit, pe ultima suta de metri, sa judec lucrurile in functie de partide. Pe de-o parte am PSD-ul, mega-partid de trista amintire, renumit pentru coruptii si baronii sai; pe de cealalta am memoria celei mai active politii politice de la Securitate incoace, am echipa lui Basescu si, drept caimac, niste extremisti unguri (care printr-un proces pe care nici azi nu mi-l explic, sint de aceeasi parte a baricadei cu “Noua Dreapta” romaneasca a lui Neamtu). La ce bun, pina la urma? Ce importanta mai au partidele astea, necuantificabile, nici unul, decit in contraperformante politico-sociale? Hai sa examinam omul.

Numai ca nici omul nu e usor de examinat. Constat ca in ultima vreme am incercat sa-i copiem pe americani cu o asemenea vigoare, incit aproape ca ne-a iesit. Asa cum in SUA odata la patru ani ramin in cursa cite un republican si un democrat care se confrunta prin diverse institutii intr-un aranjament cu nimic mai prejos de setting-ul galelor de box organizate de marile televiziuni comerciale, si in Romania s-a creat cu succes contextul confruntarii semi-violente sub aspect verbal a candidatilor la presedintie. Or ceea ce au devenit protagonistii in aceasta confruntare e destul de departe de ceea ce ei sint cu adevarat ca oameni. Impinsi de la spate de catre partid sa-si traga unul altuia lovituri cit mai variate si cit mai dure, actorii acestia prezidentiali au devenit niste automate ale invectivei. Ponta si-a asumat rolul cu mai mare usurinta, dotat fiind si cu o capacitate semnificativa a verbiajului; neamtul si l-a asumat cu greutate, iar rostirile sale acuzatoare au cazut ciudat puse pe notele vorbelor rare si raspicate.

Nici in materie de subiecte, oponentii nu au fost, evident, pe aceeasi lungime de unda. Fiecare a vorbit despre altceva, de regula despre teme vagi si aiuritoare. La acuzatii s-au priceput, la aparare mai putin. In ceea ce priveste trecutul personal, au trebuit sa se distanteze, vrind-nevrind, de modelul american, unde obiceiul e ca oponentii sa-si insire performantele trecute, indiferent de domeniul de activitate. Americanii, atit de obisnuiti ei insisi cu CV-urile umflate, nu voteaza un candidat care n-a activat cum se cuvine in domeniul din care provine. Doctorii se vor lauda, astfel, cu numarul de pacienti vazuti; inginerii cu numarul de proiecte semnate iar profesorii, asemenea lui Klaus Iohannis, cu numarul de elevi trimisi pe calea performantei intelectuale. Candidatii nostri n-au facut asta, fiindca n-au avut cu ce se lauda; nici unul, nici altul nu mai activeaza demult in domeniul sau de expertiza fiindca intre timp au devenit oameni politici. Iar in Romania (si, de ce nu, si in Vest) asta e un domeniu in care nimeni nu poate enunta o realizare fara sa-ti dea senzatia ca minte. Evident ca in aceste conditii tot ceea a retinut publicul din dialogul acesta a fost performanta actorilor. Ideile, daca au existat, au contat prea putin.

Una peste alta, acum, in ajun de alegeri, e de spus ca oricare din cei doi va cistiga, o revolutie tot va avea loc in spatiul romanesc. Daca va cistiga Klaus Iohannis, evenimentul va marca o schimbare majora de perceptie; aproape toti pilonii conceptiilor romanesti despre individ si societate se vor clatina. Oricit de occidentalizati ne-am vrea, preferinta romaneasca e pentru insul charismatic, vorbaret si popular, nu pentru cel ursuz si sec, incapabil, la o adica, sa spuna o gluma ori sa rida la una. K.I, ca presedinte, ar fi contra acestui curent si contra oricarui curent de apreciere romaneasca a personalitatii umane. Sociologic si cultural am fi angajati efectiv intr-o schimbare.

Daca Victor Ponta cistiga, va avea loc revolutia mentalului colectiv; revolta fata de sistem dar, mai cu seama, fata de decorul politic, economic si informational al ultimilor ani. Sistemul in care traim a fost, in ultimii zece ani, prizonierul unei viziuni unice. Acest sistem nu s-a atins, juridic vorbind, de aproape nici unul din pionii importanti ai guvernarilor democrat-liberale. Propaganda de sistem i-a confiscat – ori mai bine zis i-a cumparat – rind pe rind, pe toti intelectualii majori ai Romaniei. Din literati, oameni de arta ori de cultura, sistemul i-a facut jurnalisti, analisti, mentori de talk-show. Asta in contextul in care presa si institutiile juridice si-au ales tintele numai din rindul social-democratilor, urmarindu-se, dupa parerea mea, dezmembrarea si dezechilibrarea fostului partid-stat, PSD-ul. Care partid, odata reajuns la guvernare, n-a reusit sa se ridice la inaltimea misiunii sale, promovind in continuare in rindurile puterii fie smecheria de partid, fie sfinta nulitate. Lucru care n-avea cum sa fie in avantajul candidatului.

E o adevarata revolutie, repet, daca Victor Ponta reuseste sa cistige alegerile cu aceste doua elemente majore impotriva-i: a) sistemul girat de Traian Basescu si b) propriul sau partid. Iar mie, de data asta, mi-e imposibil sa dau un pronostic. Optiunile mele sint destul de cunoscute, dar nu le reiterez. De votul asta ma apropii in primul rind cu curiozitate si abia mai apoi cu speranta. Tot ce pot sa va spun e ca de dus, ma duc.

Ceea ce va invit si pe voi sa faceti.

Advertisements

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: