Blogul proletarului de tranzitie

November 5, 2014

Am fost in Romania

Filed under: Idei personale — proletaru @ 3:55 pm

Vreme de doua saptamini am haladuit pe plaiurile Romaniei: de doua ori in Bucuresti, de doua ori in Arad si Oradea, odata in Hunedoara, odata in Sibiu. I-am vazut pe cei de-acasa, am incercat sa-i linistesc cu privire la viitor. In fond viitorul lor e mai linistit decit al meu: tot ceea ce urmeaza in Romania zilelor urmatoare e deja vu. Se stie deja, s-a trait. In SUA chiar n-ai habar ce urmeaza. Mi-am revazut, in aceeasi ordine de idei, prieteni si cunostinte pe care intimplarea mi le-a scos inainte. Am dormit pe apucate, prin trenuri si masini de ocazie, am mincat inegal, mese copioase ori imbucaturi fugare de hrana rece, am purtat discutii disproportionate: ore in sir cu necunoscuti si de ordinul minutelor cu prieteni vechi. Iar oamenii pe care i-am intilnit mi-au lasat impresii la fel de disproportionate: unii mi-au zguduit cu putere portile memoriei, prin infatisare ori discurs, din altii n-am pastrat decit imagini vagi care aproape ca s-au estompat deja. Mamoria se protejeaza, pune toate informatiile intr-o balanta a ei, pe care o elibereaza dupa necesitate.

Am vazut, la prima mina si in primul oras al tarii, spectacolul alegerilor prezidentiale. Am vazut linistea din cartiere, dovedind ca subiectul alegerilor a fost, pentru multi bucuresteni, neavenit. Am vazut si forfota sectiilor, pline probabil cu alegatori “de import”, cu observatori despre care nu stii daca sunt bagatori de seama oficiali ori simpli chibiti, si cu gardieni care, pentru un bonus salarial, au acceptat sa traga la aghioase intr-o duminica in cimpul muncii.

Am petrecut multe ceasuri dintr-o zi, pina catre miezul noptii, intr-un bufet sordid, la masa cu tot soiul de insi de la periferia societatii. Unul isi petrecuse 33 de ani in puscarii, adica mai bine de jumatate de viata. A furat de cind se stie, fura in continuare. Amanunt de retinut: se trezeste de dimineata ca sa fure. E un job in toata puterea cuvintului, cu avantajele si tribulatiile de rigoare. Tot acolo m-am fotografiat cu un tip care semana bine de tot cu Cioran. O sa-i trimit poza lui Liiceanu: eat your heart out, you political slave!

Am citit presa romaneasca cumparata de dimineata, de la standuri. E o senzatie cu totul diferita de parcursul stirilor pe Internet. E senzatia ca participi la ceva. Am citit “la cald” editorialele lui Cristoiu. Deplorabile stilistic, cu discontinuitati, cu paragrafe puse aiurea, si totusi vii si inteligente, ca niste animale ce-si aranjeaza in scorburi proviziile pentru iarna.

M-am certat cu niste tineri prin Regat vizavi de optiunea mea politica. Bucurestiul e “de dreapta”, eu sint stingist. Nu prin natura mea, ci fiindca m-am dus, instinctual, catre zona de asemanare cu o doctrina pe care o recunosc cit de cit. Dreapta asta romaneasca a zilei de azi n-o recunosc. Nu e nationalista, nu e nici traditionalista, nici religioasa, nici nimic. E revendicata dintr-o formatiune para-comunista, FSN-ul, are la activ cind legi etatiste, cind populiste, n-a incurajat decit exportul de populatie, nu cel de idei ori de produse, n-a pus bazele nici unui business inteligent, numai intermedieri si afaceri cu statul. Social-democratii, desi la o semnificativa distanta de inaintasii lor, pastreaza cite ceva din ideile acestora. Daca s-ar intimpla ca un Manoilescu, Braileanu ori Pandrea sa paseasca in Romania de azi, s-ar cruci vazind ce-a ajuns “dreapta.” Mie pina-mi dati o dreapta autentica, ma duc cu stinga. O guvernare de stinga, buna ori proasta, poate favoriza in timp dezvoltarea unei drepte inteligente. In schimb pseudo-dreapta actuala, perpetuata, nu va duce nicaieri. Astea au fost, pe scurt, explicatiile date tinerilor cu pricina, care n-au priceput ce vreau sa spun si m-au privit ca pe un idealist proaspat coborit dintr-un UFO. Ei, n-o fi asta cel mai ingrozitor lucru care mi se intimpla. Dar in ceea ce priveste cultura politica a generatiilor viitoare, s-ar putea sa fie.

Finalmente, am dus la paroxism componenta gurmanda a romanismului. Am infulecat gratare, mici, cirnati, brinzeturi, ciorbe de fasole si taranesti. Sint jalnic. Sint incalificabil. Roman adica, ce mai incolo-ncoace.

Advertisements

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: