Blogul proletarului de tranzitie

September 8, 2014

Istorii paralele

Filed under: Idei personale — proletaru @ 5:50 am

Recitesc Argetoianu. Ma intereseaza mai ales pasajele legate de intrarea Rusiei Sovietice in cel de-al doilea razboi mondial, de la invazia Poloniei si pina la preluarea Basarabiei si Bucovinei. Sistemul de lucru, perfectionat fara indoiala de specialistii din KGB e simptomatic si pentru zilele curente. In prima faza are loc adoptarea unui soi de semi-neutralitate pentru care formula aleasa in zilele celui de-al doilea razboi mondial e “nebeligeranţă.” Cu alte cuvinte, e un anunt pentru toata lumea ca Rusia e in stare de alerta ori mobilizare, insa nu participa activ la vreun conflict. Faza a doua e pretentia de protectorat a minoritatii rusofone din tarile care-i servesc drept tinta. In acest sens sint organizate diverse tipuri de incursiune in tarile respective, lucru de pe urma carora fireste ca rusii se aleg cu oprobiu si expunere publica. Strategia, naturala de altfel, a tarilor respective de a-si proteja terioriul si de a aresta ori alunga patrulele rusesti de “recunoastere” da nastere la ofensa careia rusii se pregatesc sa-i raspunda; spre exemplu, in ‘940 in Lituania au fost arestate niste trupe rusesti care trecusera granita, in timp ce in Basarabia s-a tras asupra unor avioane care survolau zona cu o saptamina inainte de ultimatumul oficial prin care Romaniei i se solicita cedarea teritoriului. Iata, prin urmare, ridicarea ofensei la rangul de pretext al invaziei. Atitudinea natural defensiva devenita prilej de atac si ocupatie.

Toata ideologia rusa a fost intemeiata pe minciuna, o minciuna repetata la toate nivelele si dimensiunile pina cind a devenit adevar. Atunci cind ai de-a face cu un fals care ti se livreaza nemijlocit si pe care esti pus sa-l repeti pina la refuz, ajungi sa traiesti in orizontul lui asa cum traiesti in orizontul unei axiome. Sigur ca lucrul trebuie facut cu program, altminteri nu prinde. Minciuna trebuie sa fie sistematica; simplul doi plus doi egal cinci nu e de ajuns daca nu coroborezi propozitia respectiva cu un intreg sistem de valori si el modificat cu minutiozitate. Chiar daca argumentele care il modifica au valoarea si rezistenta unui castel din carti de joc.

Luati drept pilda argumentul imperialismului vestic. Pe de o parte, ca elev din blocul de Est, esti educat sa vezi in Rusia Sovietica un aparator al democratiei si al tarilor care sint, fara voia lor, supuse de Vestul imperialist. In acelasi timp ai inainte harta Rusiei: o constructie megalitica incorporind o sumedenie de republici si, desigur, o sumedenie de clienti – mai exact intreg blocul estic european. Ai, prin urmare, imaginea imperialismului pe viu tocmai atunci cind cercetezi tara care se pretinde anti-imperialista si aparatoare a libertatii politice si de expresie a tarilor europene. In momentul in care ajungi, fireste, sa-ti pui intrebari, intervine sistemul. Ti se explica, astfel, ca toate tarile astea s-au dus de bunavoie in bratele gigantului rus, pentru ca nu le convenea o existenta de sine statatoare. Geopolitica devenise, pentru ele, din particularitate politica si economica, o adevarata ratiune de stat, de unde necesitatea consfintirii solidaritatii cu mama Rusie printr-o alipire efectiva. Poti accepta raspunsul, numai ca el duce, inevitabil, la o alta intrebare. Cum se impaca lucrul asta cu idealul care ti se predica la fiecare ora de istorie, si anume independenta si neatirnarea propriei tale tari? Ei, intotdeauna o intrebare de felul asta ramine in aer, pentru ca sistemul e static. Nu poate acoperi toate contradictiile si nu se poate adapta tuturor realitatilor, numai citorva. Celor imediate. Pentru restul, trebuie sa gasesti singur o explicatie.

Sint o sumedenie de oameni care au cerut explicatii pe care sistemul n-a putut sa le dea. Unii au inteles ca esafodajul ideologic in mijlocul carora traiesc e fals si au cautat un altul, mai liber, mai logic. Altii nu. Altii s-au multumit sa caute explicatii pe cont propriu fara sa iasa din lumea iluziei, si evident ca au ajuns nu la realitate, ci la explicatii la fel de iluzorii. Destui au ajuns sa-si intretina de unii singuri o iluzie creata de altcineva. Faptul ca imperiul rus a reusit sa dureze aproape o suta de ani si ca, la o adica, s-ar putea sa reinvie, se bazeaza pina la urma pe astfel de iluzii. Pe oameni care au imbratisat un basm la care si-au adaptat propria viata, fara sa aiba intentia de-a iesi in afara povestii. Generatii intregi de astfel de oameni care cer inapoi sistemul ce le-a cladit visele unei istorii aparte sint inca majoritare in Moldova, in Georgia, in Belarus.

Si in Ucraina. Nu va indoiti de asta.

Advertisements

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: