Blogul proletarului de tranzitie

September 29, 2014

Micro-opinii

Filed under: Idei personale — proletaru @ 6:29 am

Fiu-meu imi pune intrebari din ce in ce mai complicate. E drept ca nici alora simple nu reusesc sa le raspund intrutotul. N-am habar cum se-ntimpla sa visezi frumos pina la un punct si, dintr-o data, hop un cosmar, n-am habar cum reusesc unii copii sa se inalte vizibil, “ca din apa” in timp ce altii mai “asteapta un pic” si nu stiu nici sa ma pici cu ceara ce maninca un vampir, fiindca singele e naspa si n-are cum sa-ti placa daca esti normal la cap. In aceeasi ordine de idei mi-e greu sa explic de ce mama interzice niste chestii absolut gustoase, precum chips-urile “Pringles” ori burger-ul evergreen de la McDonalds si n-as putea sa spun exact-exact ce e in capul unei fetite de sase ani care te urmareste peste tot pe terenul de joaca. Vorba e ca, totusi, incerc sa explic lucrurile respective, numai ca nu-mi prea iese. Ma doboara pe drum aplombul stiintific pe care fiu-meu il clasifica exact asa cum merita: bo-o-o-oring!

Sub aspect epistemologic, sint dezolat. Nimic exact, nici o informatie peremptorie pe lumea asta. Adevarul e ca daca nu stii ce haleste un vampir, te-ai cam dus degeaba la scoala.

*

Printre costumele cele mai achizitionate la Halloween-ul trecut se pare c-a fost acela de terorist arab. Bin Laden, mai exact, cu turbanul strapuns de o ghiulea cu emblema USA, o masca afisind o expresie de groaza amestecata cu mirare. Am senzatia ca daca Holocaust-ul s-ar fi intimplat, Doamne fereste, in contemporaneitate, americanii ar fi gasit cum-necum o solutie de-a distribui in magazine niste costume mizere dotate cu stea galbena, la pachet cu masti palide, reflectind foametea si apatia. A gasi in toate un motiv de bataie de joc e acea extrema in care se cade atunci cind nu exista nici idealuri, nici lucruri sacre intr-o cultura. Produsul direct al acestei stari de fapt sint indivizii care iau gun-ul in mina si patrund in scoli. Sau, cum s-a intimplat mai recent, isi dau foc in subsol-ul cite unui centru de control al zborurilor. Acolo unde libertatea e absoluta, nimic nu are – nu-i asa? – importanta.

*

Niste gazetari instalati pe linga echipele de campanie electorala ale unor candidati din asa-numita dreapta romaneasca si-au pus la punct un model de abordare al campaniei din unghi istoric. Atit in ce-o priveste pe Elena Udrea cit si pe Monica Macovei, ciracii care doresc legitimarea sine qua non a candidatului lor o iau din anii ’40, cind comunismul ameninta Europa si niste oameni de staturi impunatoare precum Iuliu Maniu ori Dinu Bratianu ii tineau piept cum se cuvine acestei stari de lucruri. Mostenirea Partidului National Taranesc de-acolo se trage, de la tribunul Ardealului, Iuliu Maniu – or, cu Partidul National Taranesc, numai ce-a semnat si PMP-ul Elenei Udrea un protocol de colaborare. Pe cale de consecinta, in viziunea respectivilor gazetari, avem urmatoarele:

a) Daca vrei nu numai sa te scuturi de bolsevism, dar si sa calci pe urmele lui Maniu, votezi cu Udrea.
b) Daca vrei ca suferintele marilor inaintasi din PNT torturati de Securitate sa nu fi fost in zadar, votezi cu Udrea.
c) Daca Maniu ar fi trait astazi, optiunea lui pentru PNT ar fi fost, cu siguranta, tandemul Pavelescu-Udrea amplasat cu succes in coada cirmaciului vesel, T.B.

Dupa parerea mea, a pune problema intr-o formula in care ii aduci pe Maniu si pe Mihalache la acelasi nivel cu Udrea si cu Pavelescu arata ca in presa de azi nu exista nici rusine, nici simt al penibilului. Facea unul acum “x” zile o comparatie intre Johannis si Kennedy. Deci, daca in lumina respectivei comparatii ai lua cel mai prost moment al lui Kennedy, stiu si eu, vreo gafa prin cutare adunare, si l-ai pune pe linga cel mai bun moment al lui Johannis, o aparitie reusita, un discurs rostit cum se cuvine, poate c-ai mai gasi o modalitate de a-i amplasa pe cei doi intr-un context comun. Dar intre faptele lui Maniu si Mihalache si intreaga viata si cariera a cetatenilor Udrea si Pavelescu, daca esti cu creierul si cu bunul simt asupra-ti, n-ai cum sa gasesti comunicare.

Udrea ca urmasa a Restauratiei si a Ideii Nationale. Who? What?

September 26, 2014

Ser-viciile

Filed under: Idei personale — proletaru @ 6:38 am

In alegerile romanesti, in mai mare masura decit in alte state, apar o serie de mecanisme prin care voturile sint directionate si redirectionate. De la marea arta a manipularii opiniei publice si pina la gainarii gen sterpelirea unor buletine ori a “invierii” unor morti in scopul de-a completa sansele vreunui candidat, romanilor nu le e straina nici o metoda de a devia numarul voturilor intr-o directie ori alta. Intrebati oriciti oameni veti voi, nu cred sa fie mai mult de cinci la suta convinsi ca alegerile care vin se vor desfasura in mod onest. Ceea ce pe unii nu-i impiedica, totusi, sa mearga sa voteze, chiar fara mari asteptari in timp ce pe altii, suprasaturati de viciile politicului, nu reuseste sa-i determine sa mearga la vot. Amatorii de boicot electoral din Romania sint recalcitranti. E greu sa-i trimiti la urne, indiferent de cit ai reitera ca riscul fraudei e mai mare atunci cind rindurile electoratului sint prea strinse. Intr-un fel, lucrul e de inteles: cei care cred ca rezultatul votului e decis de frauda sint autorii unui soi de filosofie determinista a votului pe care e greu s-o combati, indiferent cite argumente ai aduce in sprijinul ideilor tale.

Intre metodele folosite pina mai ieri pentru fraudarea votului, trebuie sa o enumeram si pe aceea de a implica pe fata serviciile secrete in procesul electoral. Seful Serviciului de Informatii Externe, adica al contraspionajului romanesc, isi da demisia din functie ca sa poata candida la functia prezidentiala. Evident ca neavind in spate un partid puternic si nefacindu-si aparitia in public in perioada pre-electorala pentru a-si consolida imaginea, se poate concluziona ca individul n-are nici o sansa si ca, la pregatirea si experienta lui nu se poate presupune ca nu intelege acest lucru. Drept pentru care nu putem decit trage concluzia ca omul lucreaza in favoarea cuiva, ca voturile pe care el le va recolta vor merge intr-o anume directie asupra careia analistii sint, deocamdata, rezervati. Fata de alti candidati-interfata, mai usor de intuit, e greu sa spui cui isi va da voturile seful SIE. Insa, in mod cert, el a fost scos la iveala cu un scop bine stabilit.

In Romania, tara in care partidele mici – sau, hai sa zicem, ideologiile neafiliate curentului larg – n-au avut niciodata o sansa, metoda asta de a permite candidatilor cu sanse reduse sa polarizeze o parte a electoratului pe care, mai apoi, s-o “verse” in sacul cite unui candidat cu sustinere puternica nu e noua. Mai noua e metoda de-a scoate serviciile secrete la iveala pentru a-ti face jocul. Pina acum oamenii din serviciile secrete se implicau in procesul electoral de cele mai multe ori din umbra, dirijind cite o actiune electorala sau colportind informatii care sa incline balanta votului catre un anume candidat. Cred ca prima actiune “la vedere” a serviciilor secrete a fost facuta la sfirsitul anilor ’90, cind Virgil Magureanu, recent iesit de la conducerea Serviciului Roman de Informatii, isi facea partid. De atunci si pina acum lucrurile au evoluat mult. Au evoluat, ca atare, pina la faza actuala, in care serviciile tind sa faca pe fata jocul unui candidat impingind lucrurile in extremis. Ar fi interesant de stiut ce parere au occidentalii de chestia asta, dar cum si ei au, actualmente, preocupari mai intense, trebuie sa mergem inainte fara a consulta opinia internationala.

Ion Cristoiu, intr-o analiza dealtminteri foarte lucida facuta ieri seara la un post TV, considera ca in Romania serviciile isi aleg candidatii pe care-i vor sprijini. Pe temeiul faptului ca, in prezent, Traian Basescu nu le va mai putea fi sef nici chiar daca s-ar mentine in spatiul politic, ipoteza cea mai sustenabila ar fi ca serviciile se vor intoarce catre sustinerea singurului candidat care provine dintr-un partid conservator sub aspectul ierarhiilor si numirilor pe functii, si anume PSD. Daca in trecut Traian Basescu a fost favorizat impotriva lui Adrian Nastase, acest lucru s-a datorat faptului ca T.B avea el insusi legaturi puternice cu serviciile secrete si cunostea bine sistemul respectiv. Modelul de “partener” a fost preferat modelului de “boss.” Cei “dinauntru” stiau, cu alte cuvinte, ca Basescu ii va aborda intr-un spirit colegial, fara sa incerce reformarea lor. Asupra reformarii nu s-au inselat, s-au inselat numai asupra atitudinii presedintelui in exercitiu fata de ei – drept dovada sta faptul ca omul le-a terfelit, in ultimele luni de mandat, prestigiul si reputatia fara ca sa i se poata raspunde in nici un fel. Este foarte probabil ca raspunsul sa se vada in noiembrie, la alegeri.

Miza alegerilor e mare. Miza si mizeria lor.

September 22, 2014

Din seria candidaturilor lansate la apa

Filed under: Idei personale — proletaru @ 7:36 am

Va marturisesc cu sinceritate, credeam ca Ponta si-a lansat odata candidatura. Acum o luna, la inundatii, cind a tinut si un discurs in acest sens. Alaltaieri am aflat ca n-a fost asa, si ca spectacolul din seria “Republica, mareata vatra” ce i s-a dedicat la Arenele Nationale tocmai asta avea in vedere.

Exista erori si erori. Unele te costa doar o grimasa de nemultumire. Altele te costa totul. Ideea asta imi statea pe limba in timp ce urmaream spectacolul de lansare a candidaturii pentru cursa prezidentiala a lui Victor Ponta. Un show megalomanic, de prost gust, cu trimitere la niste pagini de trista amintire a istoriei romanesti. Memoria comunismului e cit se poate de prezenta in mintea romanilor, mai cu temei, mai fara temei; ca s-o constati nu e nevoie de nici o sondare de anvergura in memoria colectiva, ci numai de simpla trecere in revista a presei curente, mai ales a presei de opozitie. Tocmai fiindca opozitia n-are nici ea un proiect limpede pentru viitoarea guvernare, bate moneda pe mostenirea tragica a PSD-ului: represiunile din Piata Universitatii, mineriadele, demolarea industriei romanesti si a fondului funciar. Or, in aceste conditii, a iesi la rampa in cadrul unei festivitati uriase in care lumea agita steaguri rosii si scandeaza numele candidatului e un demers cel putin absurd. E, mai exact, o exhibitie in maniera scenelor din teatrul de avangarda, in care multimile se extaziaza inaintea cite unui eveniment de importanta minima, in vreme ce puse inaintea unor momente cruciale ridica din umeri. E, ce mai incolo si-ncoace, ca-n Eugen Ionescu.

Dincolo de aceasta greseala tactica a PSD-ului – si ma intreb din nou daca Victor Ponta n-are niste consilieri care, absolut intimplator, au niste state de plata si in tabara adversa! – simt imboldul de-a reveni la istorie. Impresia ca social-democratia romaneasca de azi e cu un picior in comunism deriva din multe lucruri. Deriva, odata, din elementele care au creat partidul in ’89, din trecutul liderilor sai, din comportamentul si deciziile acestora, din tipurile de discurs abordate (ma refer aici cel putin la discursurile oficiale, de campanie) dar si din lipsa de receptivitate a Europei la majoritatea deciziilor care vin pe filiera guvernului actual. Nu poate fi la mijloc numai propaganda opozitiei ori faptul ca socialismul european e, la rindul sau, intr-un profund regres. Aici se mai vad si urmele unui hiatus de limbaj comun cu Uniunea Europeana, hiatus intretinut si de optica exprimata acum doua luni de Ponta “lasati, domnule, ca le dregem noi pe toate!”. Istoric vorbind, e limpede ca PSD-ul de azi sta mult mai prost decit stramosul sau, partidul dizolvat in 1948 si condus de Constantin Titel Petrescu, un politician care si-a petrecut ultimii ani in puscariile comuniste. Nu are anvergura, demnitatea si mesajul acelui PSD, mesaj strict delimitat de principii bolsevice.

Acum sa revenim la costurile acestei erori. Nu stiu daca ea va intoare scorul voturilor in defavoarea lui Victor Ponta, desi acest lucru ar fi posibil. Nu stiu, cu alte cuvinte, daca ea va insemna pentru Ponta ce-a insemnat pentru Geoana vizita facuta lui Sorin Ovidiu Vintu puterea noptii. In orice caz, dupa acest “down”, actualul prim-ministru va avea nevoie de un “up”, de ceva care sa-l ridice in sondaje. Insa aici bag mina-n foc ca va avea noroc. Inca niste bilbieli ale lui Klaus Johannis, si inca niste porcarii lansate de primul cirmaci al tarii, si V.P se va ridica, iarasi, artificial in fruntea calasamentului. Cu toate astea, omul de bun simt politic nu se poate sa nu fi ramas cu un gust amar de pe urma vizionarii acestei sarbatori electorale marca PSD. Pentru ca cea mai importanta concluzie care se desprinde de aici e ca Ponta (si aici ma repet) n-are opinie personala. Cineva sigur pe sine si cu opinie personala puternica ar fi optat pentru mai putin spectacol si, in orice caz, pentru o mai redusa exhibare a cultului personalitatii. N-ar fi lasat pe altii sa faca regia unui show unde protagonistul si nu decorul trebuie livrat maselor. Oricit de mare ar fi partidul, oricit de mari ar fi asteptarile oamenilor de la tine, nu te poti opune circului altora printr-un circ propriu. Pentru ca initiativa s-ar putea sa fie sanctionata cu citeva voturi pe care, cum ar spunea Radio Erevan, nu le iei, le dai.

Tot din bafta primului ministru face parte si evenimentul care a polarizat ieri atentia presei romanesti, si anume auto-denuntarea unui ziarist de opozitie ca agent sub acoperire al unui serviciu de informatii. Lumea a uitat de spectacolul PSD-istic si-a imbratisat, cu aviditate, informatia noua. Se pare ca e la moda sa alergi sa te auto-deconspiri ca spion. Nu vad de ce n-ar putea fi tot asta si sansa de resapare a lui Victor Ponta: preluarea identitatii lui James Bond, intr-o noua pelicula scrisa si regizata de echipa PSD. Actori sint, bani pentru o superproductie exista, locuri amenajate special pentru filmari la scara mare sint destule.

Si, ce e mai important, figuranti sint cu duiumul.

Next Page »

Create a free website or blog at WordPress.com.