Blogul proletarului de tranzitie

August 9, 2014

Din ’47 incoace

Filed under: Idei personale — proletaru @ 6:47 am

In primele trei ore dupa condamnarea lui Dan Voiculescu si a grupului de oameni care, intr-un fel sau altul, au luat parte la privatizarea Institutului de Cercetari Alimentare din Bucuresti, am urmarit pe forumuri, pe gazetele online si pe Facebook reactia publicului. Pare nefiresc, insa mii de romani s-au bucurat ca niste copii. Mie, personal, nu-mi place sa procedez prin reducere, ca cei de la Antena 3. Nu-mi imaginez, prin urmare, ca daca o mie de oameni au jubilat pe Internet, la atita se limiteaza numarul inamicilor trustului. Parerea mea e ca niste mii de oameni care au chef sa scrie pe Internet se traduc in citeva sute de mii, sau chiar unul sau doua milioane in viata reala care, bucurindu-se, n-au considerat totusi ca o manifestare online e tocmai propice pentru a-si face cunoscute sentimentele. Asta nu inseamna ca s-au bucurat mai putin pentru verdictul Curtii de Apel.

In lista motivelor de bucurie sta, din cite inteleg, nu numai faptul ca mogulul financiar a ajuns la inchisoare. Sta si faptul ca i s-a pus sechestru pe avere, ca i s-au confiscat proprietati lui si familiei sale, precum si faptul ca televiziunile Antena 1, 2 si 3 intra in lista posesiunilor sechestrate urmind, probabil, a fi inchise in zilele care vin. Una peste alta, putem constata ca in Romania cea tinara, Romania care implineste 25 de ani de la Revolutia din ’89, oameni in toata firea, tineri si batrini, se bucura pentru citeva chestiuni care intr-o tara occidentala ar produce cel putin panica. Se bucura pentru o condamnare de zece ani pentru coruptie, in contextul in care jumatate din criminalii si violatorii Romaniei n-au incasat inca o asemenea pedeapsa. Se bucura pentru adjudecarea de catre Stat a averii unui latifundiar, adjudecare facuta la limita dintre recuperare de prejudiciu si nationalizare. Se bucura de inchiderea citorva posturi de televiziune si, probabil, si a unui ziar, nederanjati de perspectiva ca presa romaneasca care asigura partea cealalta a baricadei ideologice tinde sa fie, bucata cu bucata, terminata. Dar cea mai interesanta e problema sociologica ce se pune aici: in ’45-’47, cind inca sub intretinerea iluziei unei societati democratice se intimplau aceleasi lucruri, ergo condamnari politice si destituiri ale organelor de presa, nu se bucurau decit o mina de oameni. In 2015, numarul celor care se bucura e mult mai mare. E vorba de 20, poate 30 la suta din populatia romaneasca.

O sa aud, fireste, ca nu se pune problema unei comparatii, ca situatia e alta. Sigur, sint alte vremuri. Romania n-a pierdut nici un razboi, deocamdata, si nici nu e invadata de o putere asupritoare. In plus, procesul, fie si politic, nu e nici el de anvergura proceselor politice din ’47, caci aici e judecat si condamnat doar un politician mai mult sau mai putin mafiot. Sint de acord ca asta rezulta daca vrei sa citesti lucrurile strict in maniera de cifre: nu sint o suta de procese ci unul-doua-trei, nu sint douazeci de institutii de presa inchise ci una-doua, nu un lider de partid istoric ajunge dupa gratii, ci pur si simplu un latifundiar veros cu vechime in politica. Priviti, insa, lucrurile cu ochii unui traitor din ’47. Priviti-i pe politicienii de atunci dincolo de celebritatea lor istorica, cu ochii cuiva care este contemporan cu ei. In realitatea vremii respective, sefii de partide si oamenii din guvern sint la fel de verosi si de latifundiari. Afacerile lor cu statul sint binecunoscute, averile lor iarasi. Sint destui cetateni carora li se pare ca e un act de dreptate ca oamenii astia sa fie trimisi la inchisoare; sint destui cetateni care au impresia ca e bine ca unele organe de presa traitoare din fonduri mai mult sau mai putin suspecte sa fie inchise. Intrebarea de atunci de pe buzele tuturor se formula insa astfel: este sau nu in avantajul societatii ca asemenea lucruri sa se petreaca? Ce primeste societatea in locul politicianului arestat, in locul trustului de presa destituit, in locul ziaristilor de o anume orientare ajunsi pe drumuri? Unde se duc, cu adevarat, averile confiscate? Si, in fond, care este plata pentru asa-zisa “eliberare” a societatii de lipitorile care, paradoxal, au o orientare politica diferita de a liderilor vremii?

Cam asa se gindea in ’47. Pe cale de consecinta, foarte putini oameni se bucurau, efectiv, sa vada cum politicienii luau drumul inchisorilor si cum averile lor luau drumul statului. Foarte putini se bucurau sa auda ca, din ziua urmatoare, inceteaza sa existe gazete gen “Viitorul”, “Dreptatea” ori “Romanul.” Cei mai multi intuiau ca demersul nu e nici firesc, nici avantajos pe termen lung. Cel care a cunoscut metodele stalinismului nu se poate bucura, oricit de mult l-ar deranja presa adversa optiunilor sale, atunci cind aceasta este redusa la tacere. Exista, ca atare, o degradare majora a sistemului de gindire politica romaneasca, o degradare care a devenit posibila in ultimele decenii si ale carei efecte se vad tocmai astazi cind, fara doar si poate, e nevoie de mai multa luciditate.

Ca atare chiar daca acum aveti convingerea ca e bine ca un politician corupt sa ajunga dupa gratii, sa i se puna sechestru pe avere si sa i se inchida televiziunea, intrebati-va numai la al citelea asemenea eveniment n-o sa vi se mai para in regula. Citi politicieni de orientare comuna, judecati si condamnati pe dosare prea putin fundamentate au sa fie suficienti incit sa va ridice un semn de intrebare. Cite institutii media aservite unui grup politic e in regula sa fie inchise pina ca lumea sa constate ca mass-media de o singura orientare a proliferat al dracului. Si, in esenta, nu uitati sa va intrebati cam cite din recomandarile raspicate ale sefului statului in materie de presa si justitie pot fi puse in practica pina cind toate iluziile asupra domniei legii sa se spulbere ca praful…

Ca praful stirnit de fuga din ’47 a democratiei zdrentuite si siluite de o mina de oameni sub ochii unei natiuni intregi.

Advertisements

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: