Blogul proletarului de tranzitie

June 9, 2014

Sfatul batrinilor

Filed under: Idei personale — proletaru @ 6:04 am

In zilele astea se deruleaza campania pentru alegerea presedintelui in Isarel. Citind in fuga despre chestia asta, n-am putut sa nu remarc faptul ca marea majoritate a candidatilor pentru functia respectiva au lejer peste 60 de ani. Am cautat sa vad daca nu cumva s-a intimplat sa iau in calcul doar situatii izolate, si mi se pare ca nu, ca am de-a face cu o regula. Cam toti presedintii lor au fost, in momentul preluarii functiei, trecuti de 60 de ani. Eventual cu o exceptie sau doua, iar cind zic exceptii, ma refer la cazuri de oameni care implinisera deja cel putin 55 de ani. Ultimul, Shimon Peres avea 84 de ani cind a preluat functia. Si lucrurile nu stau diferit nici cu primii ministri: toti si-au preluat functia dupa ce trecusera de 55. Israelul e, fara indoiala, tara demnitarilor de virsta a treia.

N-am gasit nicaieri o posibila explicatie pentru chestia asta, decit eventual faptul ca parlamentul lor, Knesset, e foarte strict in filtrarea posibilelor nominalizari. Nu poate candida oricine, si, dintre posibilii candidati, nu tuturor li se da girul. Knesset-ul e cel care decide daca cineva e sustenabil sau nu. E probabil, ma gindesc, ca votul asta de confidenta nu-l prea inregistreaza multi tineri. Pe de alta parte e probabil ca si partidele insele prefera sa impuna candidati cu experienta (in parte si pentru ca, intr-o competitie unde lumea s-a obisnuit sa vada seniori, un candidat mai tinar ar parea nepotrivit). Chestiunea ar putea avea la baza si premise de ordin religios – si aici ma gindesc la criterii de ierarhie asemanatoare practicilor din sinagogi, unde “leadership”-ul le revine tot seniorilor. Sau, una peste alta, se prea poate ca israelienilor sa nu le placa sa vada tineri in pozitii de raspundere, lucru care ar explica, finalmente, totul.

Ma intreb ce-ar avea de zis acum Albert Einstein daca ar vedea acest apogeu al vechimii in partid si al relatiilor ierarhice adus la nivelul politicii de guvernamint. Intrebat in 1952 daca nu accepta postul de presedinte al Israelului, savantul a declinat. Si-a pus refuzul in seama apetentei sale pentru materia obiectiva, corelativ al ignorantei in chestiunile diplomatice, dar si in seama virstei prea inaintate. Daca ar fi stiut Einstein – si, de fapt, daca ar fi stiut toti cei care abia fundau, pe atunci, institutia prezidentiala a Israelului – ca vreme de 60 de ani exact senectutea va fi cel mai valabil criteriu de eligibilitate politica, ma intreb daca lucrurile ar mai fi stat la fel si astazi. Poate ca s-ar fi gasit cineva care sa opuna experientei si, in fond, gerontocratiei, o politica mai liberala si ceva mai mult entuziasm tineresc. Sau poate ca nu, daca vom cadea, in cele din urma, de acord ca regulile de capatii ale societatii israeliene sint facute nu numai de un grup de oameni, ci si de o mentalitate anume. Ori mentalitatea e milenara.

Strict retoric, ma intreb totusi cum se face ca, desi guvernarea israelita e plina de oameni batrini si intelepti, nici unul din ei nu se da indarat cind e de pronuntat cite-un verdict belicos si resentimentar. Nici unul nu cere un ragaz atunci cind e vorba de a mai da o sansa negocierilor cu vecinii din zona. Ai zice ca toate nostalgiile razboiului nejucat inca cu cartile pe fata se aduna in capul cite unui om care, altminteri, ar avea si lucruri mai bune de facut. De pilda sa-si joace nepotii pe genunchi…

Advertisements

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: