Blogul proletarului de tranzitie

May 23, 2014

Jurnalism dambovitean

Filed under: Idei personale — proletaru @ 5:34 am

Domnul asta care a fost recent la Bucuresti, vicepresedintele Statelor Unite, a dat apa la moara talk-show-urilor romanesti intr-un mod pe care americanii e probabil ca nu l-ar intelege niciodata. Sau daca l-ar intelege, tot nu l-ar putea imita, caci trebuie nu numai talent, dar si gene potrivite pentru asta. Omul a sustinut un discurs pregatit de-acasa, absolut incolor, in care-a laudat toata protipendada politica romaneasca si a explicat ca Romania e un element de importanta strategica in Estul Europei, dupa care si-a luat ramas bun. Televiziunilor romanesti insa nu le-au ajuns trei zile sa comenteze, fiecare in felul ei, cum vicepresedintele Americii a favorizat, prin atitudinea sa, pe cutare si pe cutare. Exegeza lor continua si azi, iar verva e deplina.

Asadar Joe Biden, VP-ul de care vorbeam, i-a zis presedintelui roman (inca) in exercitiu: “La revedere.” Fraza asta, exegetii de la televiziunile pro-guvernamentale s-au grabit s-o interpreteze ca insemnind, in realitate, “Hai, lasa-ne c-avem treaba!” De asemenea a mai rostit niste generalitati despre lupta anti-coruptie care trebuie intensificata, iar ceilalti exegeti, fideli presedintiei, s-au grabit sa arate ca mesajul i se adreseaza, cu dozata subtilitate, primului ministru, al carui guvern e corupt si gaunos. Toti acesti specialisti ai cititului printre rinduri, chiar cind nu e vorba de nici un rind, niciunde, au avut grija sa-si comunice concluziile peste tot. S-au perindat intii prin presa, iar mai apoi pe la televiziuni, pentru a-si rosti, cu aplomb, analiza. De multe ori nici n-au avut nevoie de prilejul direct s-o faca; adica de intrebarea la obiect. Orice intrebare pusa i-a adus, intr-un fel sau altul, in proximitatea ideilor care se necesitau perorate. Orice topic de discutie i-a aruncat in calitatea de critici ai sistemului (vazut, evident, dintr-o singura directie). Orice divagatie i-a propulsat catre tirada pregatita si asezonata dupa toate regulele discursului publicistic: o multitudine de artificii formale si foarte, foarte putin fond.

Interesant nu e, pina la urma, ce teme de discutie abordeaza oamenii din media romaneasca a zilei, si cam in ce masura reusesc ei sa mulga un subiect. Interesant e ce anume ne determina pe noi, ceilalti, sa ii urmarim. O fi interesul? Ma indoiesc, caci la un moment dat dispare. O fi curiozitatea? Dispare si asta, chiar mai rapid, odata cu stingerea senzationalului. Eu cred ca ceea ce ne face sa ne uitam la emisiunile astea (sau sa le citim domnilor respectivi articolele si blogurile) e tiparul genetic. E acea inclinatie definitiva catre interpretarea si ras-interpretarea unor fapte chiar si atunci cind din faptele respective se cunoaste foarte putin. Noi insine – publicul romanesc, adica! – speculam in marginea cite unui subiect ori de cite ori avem ocazia, si e absolut natural sa cautam aceeasi tendinta in oamenii pe care-i preferam. Pot sa marturisesc ca si in ceea ce ma priveste rareori trece o zi fara ca sa pornesc calculatorul pe o emisiune de stiri sau pe un talk-show. Obiceiul e sa comut, de cele mai multe ori, pe doua posturi concurente (si opozante) si sa ascult ambele parti. Asta nu inseamna ca opiniile mele nu inclina intr-o directie anume, pentru ca, evident, inclina. Inseamna numai ca vreau ca opiniile mele sa fie fundamentate. Adica sa fiu, cel putin, informat. Din pacate, tocmai de posibilitatea asta ma priveaza cite-un eveniment de genul asta, cum e vizita lui Biden, pe care presa o imbratiseaza drept ceea ce nu e. Caci daca era, intr-adevar, ceva, acuma la Washington s-ar fi decis ca e timpul ca efectivul militar aliat din Romania sa fie triplat ori cvadruplat. S-ar fi decis, de asemenea, ca e timpul unor liberalizari ale schimbului de marfuri americano-roman. Si, nu in ultimul rind, s-ar fi decis ca e momentul ca romanii sa poata incepe sa calatoreasca in Statele Unite fara viza.

Numai ca nimic din toate chestiile astea nu s-a intimplat. Ceea ce face totusi ca demersul hermeneutic al presei romanesti sa fie, in intinderea lui, ridicol si neavenit.

Advertisements

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: