Blogul proletarului de tranzitie

May 16, 2014

Dincolo de numere

Filed under: Idei personale — proletaru @ 1:31 am

O carte care a devenit acum citiva ani best-seller in Statele Unite si care s-a vindut foarte bine si-n restul Occidentului e “Freakonomics”, o incercare a unui pseudo-economist, Stephen Levitt, de a deschide o noua perspectiva pentru citirea statisticilor. In genere, explica autorul, noi cam intotdeauna luam cifrele prezentate de o statistica drept un semn explicit al manifestarii unei tendinte materiale (exemplu: inflatie scazuta – economie in crestere; demografie crescuta – mai multa forta de munca; descoperirea unor zacaminte de cutare metal – mai multa prosperitate pentru natiunea respectiva, a.a.m.d). Privim, cu alte cuvinte, catre acumularea unor cifre si ne gindim la consecinta logica a respectivului fapt. Analizam matematic situatia, si tragem o concluzie pe care incercam s-o mentinem in acelasi cimp, al matematicii.

Problema e, insa, ca nu intotdeauna deductia logica va fi conforma cu realitatea. De fapt, de multe ori se intimpla taman invers. De pilda, nu intotdeauna inflatia scazuta va insemna crestere economica. Inflatia scazuta inseamna, in destule rinduri, si regres: se poate datora slabei circulatii a fondurilor, care adesea denota saracia populatiei; se poate datora existentei pe piata a unor bunuri subcalitative, care nu atrag consumatorul; se poate datora unui program de taxe care sugruma posibilitatile de trading. La fel, faptul ca intr-o tara se descopera, de pilda, petrol, nu inseamna ca automat locuitorii devin mai bogati. Ba s-ar putea ca, din contra, sa inceapa sa se confrunte cu probleme economice: lacomia guvernatilor poate creste, la fel si cea a companiilor. Unele dintre companiile care fac afaceri in tara respectiva s-ar putea sa se reorienteze catre exploatarea zacamintelor, neglijind alte sectoare ale productiei, lucru care va dezechilibra piata muncii. Daca tara respectiva e, de pilda, membra intr-o congregatie de comert, va intra intr-o noua organigrama de evaluare a resurselor economice, ca atare, in prima faza, se va confrunta cu cresterea taxelor pentru combustibil si preturi mai mari la toate produsele. Una peste alta, sint o gramada de consecinte negative care s-ar putea desfasura plecind de la un fapt pozitiv si incurajator, asa cum e descoperirea unor resurse subterane. Si lista poate continua.

Sigur, autorii cartii (sint doi, de fapt) nu au ca intentie sa dezvolte o metoda radical diferita de citire a statisticilor, ci sa extinda modul actual de a trata cifrele provenite din statistici. Nici analiza lor nu e strict economica, ba dimpotriva. Se iau diverse statistici, din diferite domenii, si se citesc in lumina unor exemple uneori grotesti, alteori dezolante, cel mai adesea profund aleatorii. Se iau, de asemenea, fapte aparent izolate, care se pun in legatura una cu alta in moduri subtile si chiar complicate. E drept ca de multe ori legaturile facute sint inconcludente, daca nu chiar ridicole, fiind enuntate numai de dragul paradoxului. De pilda, una din asertiunile autorului e ca decretul anti-avort din 1966 al lui Ceausescu a dus la nasterea acelei generatii de tineri care, in 1989, aveau sa rastoarne regimul ceausist si sa impinga lucrurile, in cele din urma, inspre executia dictatorului. Levitt nu isi extinde cercetarea pentru a stabili conditiile respectivei executii, si nici ale revolutiei propriu-zise – daca ar face-o, seducatorul sau paradox n-ar mai sta in picioare, in masura in care, romanii o stiu bine, personajele Revolutiei au fost de multiple virste si de “background” divers, ca sa nu mai spunem si ca in procesul Ceausescu s-au amestecat batrini, spioni si securisti cu duiumul. Revolutia din ’89 n-a fost revolutia decreteilor in masura mai mare decit a altcuiva: suferinzi, infometati, nedreptatiti, studenti, muncitori, intelectuali, tarani, agenti rusi ori securisti. Dar ideea lui Levitt e, cum spuneam, seducatoare, si pentru o clipa, cel putin pentru o clipa, te opreste in loc, facindu-te sa te intrebi: ce-ar fi daca…?

Textul e, in cea mai mare parte, interesant. Adica cei doi economisti americani reusesc sa argumenteze judicios faptul ca statisticile sint prost citite de societatea contemporana. Reusesc s-o faca, in citeva rinduri, chiar prin exemplu personal. Ei insisi citesc prost (ori tendentios) unele statistici. Dar semnalul de alarma ramine: ce-ar fi ca, data viitoare, atunci cind sintem confruntati cu cifrele care reflecta o situatie, sa ne gindim bine la ceea ce se poate ascunde in spatele lor? Pentru ca nu intotdeauna raul e absolut, si nu intotdeauna binele e digerabil.

Advertisements

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: