Blogul proletarului de tranzitie

May 10, 2014

Reprofilari (din care unele, democratice)

Filed under: Idei personale — proletaru @ 8:39 am

Prin anii ’90, revista “22” dadea publicitatii un articol al lui H.R.Patapievici in care autorul discuta, printre altele, de ramasitele active ale fostei Securitati “pe care noile servicii secrete nu au fost capabile sa le reorienteze democratic.” Ce rezulta de aici e ca un om de cultura lui H.R.Patapievici are, totusi, sentimentul ca e posibil sa iei o organizatie antrenata sa terfeleasca mindria si fizicul indezirabililor si sa faci din ea un soi de bunica molcoma ce ofera, in stinga si-n dreapta, prajituri si povete. Sau, ma rog, are sentimentul ca toti anii in care Securitatea a fost construita ca una dintre cele mai performante retele de spionaj, urmarire, control al populatiei si terorism ideologic au generat nu un material periculos a carui activitate trebuie, cumva, blocata, ci un produs care poate fi reorientat, dupa dorinta, catre democratie si progres civil.

De altminteri, din acelasi text al fizicianului-filosof proaspat medaliat de catre presedintele Romaniei, razbate si tristetea ca respectivele ramasite ale Securitatii incapusera, la vremea cind se scriau rindurile respective, pe mina lui C.V Tudor si nu pe niste miini mai susceptibile de a da o utilizare judicioasa inraitilor agenti. N-ar fi, ca atare, nici o problema ca altcineva sa ia grenada in mina si sa se joace cu ea in public, cita vreme nu e vorba de C.V Tudor. Nu, fiindca C.V Tudor este el insusi securist. Inrait, ticalosit, nereprofilat pe filotimii si politeturi. Bine, dar daca grenada intra pe mina altui securist? Aici, ar raspunde H.R.P, lucrurile ar fi neplacute numai daca ar fi vorba de unul nereorientat democratic. Daca, in schimb, securistul e democratizat, nu mai e nici o problema. Ba ar fi chiar indicat sa ia serviciile in mina pentru ca, la o adica, tot e bine sa le controleze unul care stie ce sa faca cu ele. Si, faca el ce-o face, daca le pune in slujba democratiei, impasul e depasit.

Articolul despre care vorbesc mai sus e un exemplu. Am si altele, venind din partea unor intelectuali de marca. Am exemplul coerent al gindirii lor fractionate si al esecurilor lor in materie de filosofie politica. Multe dintre ele au aparut intr-un moment in care, chiar in dezacord cu ideile continute, tot nu m-ar fi putut determina sa renunt la admiratia fata de autor. Chiar si dupa trecerea acelui moment, am ramas pe pozitie cu destula fermitate. Numai ca idolii mei nu s-au lasat nici ei si ani dupa ani au bombardat presa romaneasca cu tot soiul de alegatiuni si teorii, nu neaparat inteligente. Unii, pentru chestia asta, s-au lasat chiar de literatura.

Asta e, de fapt, problema mea: timpul. Domnule, timpul e blestemul omului. Te imbatrineste, te inacreste, te face mai vulnerabil la tot soiul de stimuli. Nici macar nu aduce intelepciune. Dar ceva tot aduce: o alta perceptie. E nevoie de timp, e nevoie sa vina, neaparat, vremurile peste tine, cu realitatile si cu decorurile lor, ca sa intelegi cum stau lucrurile. Eu, de pilda, acum cincisprezece ani as fi alergat, cu indescriptibil entuziasm, sa ma asez, daca mi s-ar fi oferit privilegiul, la o masa cu niste ginditori ai sfirsitului de secol douazeci in Romania. Patapievici ar fi fost, cu siguranta, printre ei. Si Gabriel Liiceanu. Si Cristian Tudor Popescu, jurnalist incisiv, absolut esential presei romanesti post-decembriste. Toate ciudateniile lor, toate “derapajele” n-ar fi contat decit prea putin. Importanta era apropierea, accesul la o inteligenta prolifica, perspectiva unui dialog in care intrebarilor mele aveau sa-mi fie adresate, neindoios, raspunsuri memorabile.

Acu’ nu m-as mai grabi la intilnirea asta. Nu numai ca mi s-au imputinat intrebarile, dar in cincisprezece ani i-am putut vedea pe acesti oameni, altadata fundamentali pentru gindirea romaneasca, lucrind cu obstinatie la demolarea piedestalului propriu. Asa cum, probabil, o vom face cu totii pina la sfirsit. E felul timpului de-a ne ingenunchea pe toti.

Advertisements

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: