Blogul proletarului de tranzitie

May 6, 2014

Mic indreptar pentru intelegerea esecului romanesc de imagine – Partea 2

Filed under: Idei personale — proletaru @ 5:22 am

b) From the inside

In intimpinarea situatiei examinate rindul trecut vine, spuneam, al doilea leitmotiv al dramei acestui popor, si anume ipocrizia romaneasca. Ea n-a aparut odata cu comunismul – mentor profund al unor tehnici de supravietuire care implicau servilitatea si compromisul – ci vine de mai demult, din negura istoriei. Se aplica persoanelor (servilismul la propriu) si ideilor (ipocrizia ideologica). Ipocrizia e un fenomen hidos si profund raspindit. In esenta, leitmotivul ei releva de incapacitatea romanului de-a exprima vreun adevar obiectiv. Sa va explic cum vine asta.

In Romania n-au existat, istoric vorbind, decit foarte putine business-uri independente. Cind Renasterea se exersa prin vestul Europei si monarhii de acolo invatau sa tolereze niste carti si niste institutii care cuvintau impotriva regimului, in tarile romanesti era in deplina functiune regimul vasalitatilor, al supuseniei inerente, al peschesurilor si al compromisului cu puterea. Lucrul s-a pastrat chiar daca societatea a evoluat. Asa se face ca azi, in Romania, majoritatea convingerilor profesate de cineva sint fie subventionate intr-un fel sau altul, fie subventionabile. Tipicul gindirii romanesti arata ca e, desigur, bine sa ai un ideal de sine statator, dar e si mai bine sa-l poti pune in slujba unei parti contribuabile.

Practica respectiva e, adevarat, comuna si Occidentului. Cu o diferenta. Diferenta e ca acolo oamenii n-au tupeul celor de-aici. Occidentalilor le vine greu sa eludeze niste adevaruri perene numai pentru a-si coafa o teorie care trebuie sa ramina cu orice pret in picioare. Cu alte cuvinte, in momentul in care o situatie reala e incompatibila cu o teorie enuntata de un ideolog occidental, acesta isi va retrage teoria. In Romania asa ceva nu exista. Exista in schimb o gramada de oameni pretins obiectivi gata sa calce in picioare realitatea, logica si bunul simt pentru a duce la capat caznita cruciada a ideilor proprii.

Am doua exemple de ipocrizie, de o parte si de cealalta a baricadei politice romanesti si ambele vin din mass media momentului. In primul caz, Antena 3, televiziune de stinga, si-a propus sa demonstreze ca Procuratura e deplin corupta si subjugata intereselor presedintelui in exercitiu. Ca sa-si duca demonstratia la capat, aduce din cind in cind in studio niste victime ale incompetentei sau subversivitatii procurorilor. Majoritatea victimelor sint reale, dar exista, fireste, si exceptii. O exceptie ar face-o victimele procuraturii de dinainte de epoca Basescu. Astea sint, totusi, aduse in studio si intervievate, iar comentariile asupra cazurilor respective infiereaza, in continuare, procuratura regimului actual. O alta exceptie o fac infractorii din fotbal. Astia au acuzatii dovedite, au furat pe rupte, au dat blat-uri nenumarate, au facut transferuri ilegale cu ghiotura. Totusi, si respectivilor li se dedica emisiuni emotionante: cutare e batrin, cutare e bolnav, cutare a fost condamnat numai in chip auxiliar, cutare a fost numai martor la jaf, n-a fost chiar autorul. Toate aceste deliruri sint prezentate intr-o nota deliberat lirica, pentru a impresiona populatia: imagini cu rudele care-i viziteaza pe condamnati la vorbitor, imagini cu unul care plinge in sala de judecata, cu altul care e-n spitalul inchisorii, chinuit de boala. Se induce ideea ca tot ceea ce vedem are loc din pricina abuzului procuraturii, si nu din cauza ca aia au dat niste gauri sinistre in bugetul Federatiei si al statului. Nimeni nu-si mai aminteste ca pe vremea cind astia furau, nici unul nu era bolnav si nici unuia nu-i dadeau lacrimile. Dintr-o data, aceasta protipendada a fotbalului care sta, in continuare, pe niste milioane de Euro pe care pseudo-justitiarii n-au vrut sau n-au putut sa li-i confiste, sint umani. Sint descoperiti in fata tavalugului justitiei imorale. E un caz clasic de strangulare a realitatii pentru a-ti impune viziunea.

Celalalt caz e al unui jurnalist, Vlad Zografi, care in pretentia de-a repune, cum ar veni, adevarul in lucruri, se ia de presedintele tarii pe care-l face cu ou si cu otet. Ca se baga-n politica electorala, cind n-are ce cauta acolo, ca isi impinge inainte femeia preferata, ca isi impune fiicele pe esichierul afacerilor publice. Si asta e rau. De ce e rau? Simplu, pentru ca presedintele e singurul care are capacitatea sa, care are sansa sa, care are puterea sa, care are vointa sa. E un zeu al democratiei romanesti, e mult mai bun decit se crede, e omul providential. Toata “critica” dinainte se innamoleste intr-o linguseala scabroasa, o guduratura afectiva care devine, prin mecanismul care o impinge inainte, mult mai josnica decit un simplu mesaj elogios. Culmea ipocriziei ideologice, elogiul mascat adus cuiva, indiferent cui, are capul Meduzei din antichitate. Il citesti si te impietreste, ramii siderat ca asa ceva se poate scrie si ingrozit ca altcineva, mai putin avizat, l-ar putea lua drept exemplu de obiectivitate jurnalistica.

Acest al doilea leitmotiv al distantarii romanesti de civilizatia europeana poate fi, daca vreti, pus in seama tribulatiilor pe care societatea actuala le pretinde de la cronicarii sai. Pentru ca lumea e asa cum e, pentru ca e nevoie sa fii putin duplicitar pentru a supravietui, pentru ca societatea e gri. Inexact. Nu merita sa fie pus in seama criteriilor existentei actuale, pentru ca nu e un criteriu al ei. Am vazut, in lumea asta, oameni traind fara sa faca compromisuri, sau, in orice caz, fara sa faca compromisuri majore. Am vazut oameni traind fara sa se gindeasca mereu la bani. Am vazut oameni traind fara sa se gudure. Am vazut sublinieri critice care stau in picioare tocmai pentru ca vin de la niste oameni care au facut cindva o optiune si care, mai tirziu, au avut puterea sa si-o schimbe. Si sa spuna lumii ca au facut-o, ca vad altfel lucrurile, si ca e imposibil sa traiesti intr-un sistem inchis.

Am vazut oameni care pot gindi si fara sa forteze logica. E, dupa parerea mea, singurul atribut funciar al inteligentei.

Advertisements

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: