Blogul proletarului de tranzitie

April 6, 2014

Desecretizarea, de la concept la fapta

Filed under: Idei personale — proletaru @ 5:42 am

Unul din subiectele zilei in Chicago este reglementarea juridica potrivit careia departamentele de politie sint obligate sa-si desecretizeze dosarele politistilor acuzati, de-a lungul timpului, de actiuni neconforme cu statutul propriu. Practic, dosarul oricarui politist gasit vinovat de brutalitate, spert sau abuz in serviciu, ori numai reclamat pentru asa ceva, devine public si poate fi studiat de oricine. Hotarirea nu e definitiva, putind inca fi atacata cu apel, insa daca apelul respectiv este respins, s-ar putea ca, din nou, Chicago sa impinga serios Statele Unite inspre redescoperirea vitregitului ei statut de cea mai liberala tara a lumii.

Exista argumente pro si contra in raport cu o asemenea actiune. Exista, in primul rind, argumentul democratiei: oamenii trebuie sa cunoasca cine sint autorii abuzurilor din cadrul politiei si trebuie sa fie susceptibili a-i aduce pe vinovati in fata justitiei. In conditiile in care acest act nu se implineste, criteriul unei democratii autentice nu este nici el respectat. Dimpotriva, statul care-si protejeaza infractorii din pozitiile de autoritate e deja angajat pe drumul samavolniciei. Totalitarismul porneste, pina la urma, de la elaborarea unor legi in detrimentul libertatii de exprimare si de actiune a publicului. Excesul unor asemenea legi nu poate decit consolida starea ignobila de fapt. Merita cetatenii un atare stigmat intr-o tara pretins democratica?

Contraargumentul e amplasat in zona practica a lucrurilor si la fel de rece ca si acuzatia. Limita posibilitatilor de actiune a politiei duce la o slaba protectie civica si la deteriorarea sigurantei cetatenilor. La acelasi lucru duce si reducerea fortelor politienesti – ori politia din Chicago deja se lupta cu lipsa de personal suficient. Unde mai pui ca lipsa de incredere a populatiei in autoritatea protectoare ar creste pina la nivelul la care unii cetateni s-ar simti constrinsi sa ia legea in propriile lor miini. Cu alte cuvinte, alternativa – desi apasatoare – de a nu putea intercepta abuzul politienesc, e preferabila anarhiei si sporului de infractionalitate. Ce e de facut?

In mod sigur, raspunsul angajeaza un nivel al dezbaterii pe care simpla insiruire a premiselor nu-l poate acoperi. E ciocnirea teoriei dreptului la informare cu teoria sigurantei cetatenesti, plus a altor citorva doctrine asemenea. Dar americanilor nu le sta in fire sa judece chestiunea din punct de vedere etic. Probabil ca ultimul cuvint il vor avea cei care vor pune problema in termeni pur statistici: din atitia politisti activi, atitia anchetati ori suspecti de “misconduct” precum si atitia sanctionati. E, de asemenea, de presupus ca in conditiile unui numar mare de abateri, justitia va avea serioase rezerve in a accepta dezvaluirea dosarelor, pentru ca impactul de imagine ar fi cu totul distructiv pentru departamentul in cauza, ca sa nu mai vorbim de precedentul creat. Vom vedea, la timpul cuvenit, cum va inclina balanta.

Discutia din presa zilei ma duce cu gindul la Romania, unde abuzurile autoritatii, fie ea Procuratura, fie DNA-ul, fie politia, sint in floare. Imi dau seama, analizind situatia, ca o reglementare precum cea propusa de americani, aceea de desecretizare a dosarelor unei autoritati vinovate, nu i-ar ajuta pe romani prea mult. Nu i-ar ajuta pentru ca in Romania deja se cunosc, dezvaluite fiind de presa, o seama de abuzuri ale autoritatilor. Ca atare, multi sint in tema cu identitatea celor in cauza. Problema nu e sa le dai numele publicitatii, ci sa pui la punct niste legi care sa le previna faptele. Ori aiasta, ca sa punem problema in termenii lui Lascar Catargiu, nu se poate.

Nu se poate asta pentru ca, daca s-ar face o lege buna, s-ar crea un precedent cu adevarat periculos. Nu poti ingradi abuzurile unei fractiuni a justitiei pastrind, in acelasi timp, intact dreptul la propriile abuzuri. Daca ai face-o, cineva ar avea cu adevarat motive sa te vineze si sa te rapuna, si e probabil ca ar si face-o cu placere.

Un vis al Romei antice: justitia facuta din pasiune!

Advertisements

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: