Blogul proletarului de tranzitie

March 21, 2014

Separatistii

Filed under: Idei personale — proletaru @ 6:48 am

Viata releva de numere. Exista o data a nasterii, una a mortii, un “numar norocos”, unul ghinionist, o suma de persoane importante in viata cuiva, o suma (mereu crescinda) de dusmani, o suma de cistiguri sau de pierderi economice pe care cineva si-o asuma. In fiecare zi, in mintea cuiva, se petrec fractii, adunari sau scaderi. In fiecare zi exista masuratori de distante si de timp. Timpul, mai ales, genereaza exercitii complexe cu numerele – adica dintre cele mai complexe cu care se poate confrunta omul cotidian. Intreaga existenta mundana e un balans constant intre aproximari si date exacte.

De la sine inteles devine ca nici politica, nici geografia, nu se judeca altminteri decit tot prin intermediul numerelor. Cinstit ori ba, un partid e puternic in functie de numarul alegatorilor pe care poate conta. O regiune e apreciata drept bogata ori saraca in raport cu venitul pe care-l genereaza si cu investitiile pe care le atrage. O regiune e, de asemenea, mai mult decit intinderea si granitele sale. Este o asociere de oameni, o populatie. Care se judeca, de la caz la caz, potrivit originii etnice, originii sociale ori venitului.

In genere, numarul care clasifica o populatie in functie de origine etnica e decisiv numai atunci cind vine vorba de organizarea administrativa. Ca atare, oamenii prefera de-a lungul vietii impartirile si subimpartirile pe categorii secunde: sociale, economice, de virsta si de preferinte. Dar odata si odata, cind se iveste cite-un tumult politic intr-o regiune anume, oamenii isi amintesc si de apartenenta lor etnica, si atunci o alta organizare aritmetica ia nastere. Structura se schimba. Veniturile, pregatirea cuiva, convingerile cuiva ocupa un loc secund, iar ceea ce trece pe primul loc este majoritatea care se alcatuieste pe criterii de etnie. Oameni de meserii si preocupari diferite iau loc unul linga altul in aceeasi multime pentru a-si pretinde drepturile si a-si scanda nemultumirile.

Una din politicile cheie ale Uniunii Europene e sa minimalizeze recursul la asocierea etnica prin exacerbarea celorlalte structuri care pot fi imbratisate de populatie: asocierea in functie de preferintele in materie de creatie artistica, design, carti, inventii, etc. In felul asta, isi imagineaza politicienii Uniunii, se vor limita manifestarile axate pe autohtonism si se vor extinde cele care frizeaza universalitatea conditiei umane. Am vazut lucrul functionind in vestul si in nordul european, unde lumea o rupe si in engleza, si in germana, si in franceza, si intr-un pic de daneza si unde asocierile culturale sint dintre cele mai pestrite. In sudul si in estul Europei lucrul are o functionalitate limitata. La orice aluzie privind apartenenta etnica, cineva e gata sa sara-n sus si sa porneasca o incaierare. Altcineva e gata mereu sa-i vina in ajutor si, pina sa intelegi bine ce se intimpla, te trezesti in mijlocul unui razboi civil.

Faptul ca astazi, in Transilvania, nu marsaluiesc prin piete decit o mie-doua de secui razvratiti, dublati de tot atitia politicieni maghiari pusi pe atitat focul discordiei, ca nu exista decit o echipa-doua de sportivi cu intelegere limitata a lumii si ca niste copii romani care si-au ingaduit sa poarte bentita tricolora la o sarbatoare maghiara n-au fost efectiv ucisi in incercarea respectiva, as spune ca e incurajator. Nu e bun, fireste ca nu e, dar e incurajator. Numarul primejdiilor e minim. La fel e si numarul revoltatilor si al posibilitatilor de deviere dramatica a situatiei. Asta inseamna, dupa parerea mea, ca Transilvania e totusi predominant populata de oameni seriosi care ar putea, la o adica, sa le dea o sansa politicilor astora europene ce incurajeaza asocierile pasnice. Nu e Kosovo, nu e Macedonia, nu e Tara Bascilor si nici Corsica. Si nu e nici Crimeea separatista. Trabsilvania e o regiune in care tensiunile nu-si prea ies din matca in mod plenar si care oamenii se pot accepta unii pe ceilalti.

Nu stiu daca ne dam bine seama acuma, dar asta e chiar singurul lucru pe care-l putem opune separatismului: acceptarea conexistentei. Integrarea e o absurditate, e ceva ce nu s-ar putea face, in cazul nostru, fara auspiciile brutalitatii. Nu poti sa-i integrezi pe cei care nu se vor integrati. La fel, nici autonomia n-ar fi posibila fara izolare. Izolare sub toate formele si in toate dimensiunile. Uneori cel mai bine e sa lasi deoparte planurile de a trai in cutare si cutare fel, si pur si simplu sa traiesti.

Numarul celor care vor sa traiasca ar trebui sa fie, indiferent de statistici si sondaje, decisiv.

Advertisements

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: