Blogul proletarului de tranzitie

March 6, 2014

Mood poetic secund

Filed under: Idei personale — proletaru @ 3:21 am

O oda a despartirii. Nu va grabiti sa glumiti, n-are legatura cu politica. (- What? What now?)

Anti-simbioză

E vremea renunţării unuia la celălalt.

A fost o dragoste chinuită, năbădăioasă, obositoare,
O dragoste care v-a stors de puteri.
V-aţi iubit la început cu furie, cu nevoia
Teribilă de-a vă descărca
De-a destupa mustul vechi al nădejdilor, drojdia spaimei
De singurătate, de a îndepărta nesiguranţa
Buzelor demult neduse la apa
Sărutului. Tremurul din stomac,
Fierbinţeala sinusurilor înaintea parfumurilor din tramvai,
Înaintea zâmbetelor de necunoscuţi şi necunoscute.

Aşa e, nu mai puteţi trăi tot ce-aţi trăit
Fără a rememora gustul dulceţii din prăjiturile de sâmbătă, fără a retrăi
Infidelitatea toamnei care se dăruieşte, lascivă,
Primei ninsori. Fără a retrăi eşecul echipei preferate
Când lumea vuieşte în tribune, iar voi vă sărutaţi inegal, ilegal, integral,
Nesocotitori de toate şi tot,
Neatenţi la viaţă şi la verbele ei.
Fireşte că nu mai puteţi rămâne împreună, trebuie să vă alegeţi fiecare un drum.

O alee sau măcar o potecă.

Tu, marea, el, deşertul,
Tu, vocea blândă a Şeherezadei, el, asprimea Decameronului,
Tu, atingerea fugară a sânilor, sub duş,
El, erecţia dimineţilor monotone,
Tu, cupola cerului înstelat împărţită cu generozitate grădinii părinteşti,
El, nisipul alburiu al plăjii spulberate de vânt, la Mediterana,
Acolo unde urma ta e săpată în stânci năclăite de spumă,
În visele retrăite de basorelieful cavalerilor de Malta.
Tu, alţi bărbaţi care îşi vor ascunde neantul în trăsături asemenea lui,
El, alte femei dintre care nici una n-are să-i ştie săruta umărul
Ca şi când mâine n-ar mai veni niciodată.

Tu, viaţa care şi-a ratat echilibrul,
El, echilibrul care şi-a abandonat viaţa,
În urmă inflaţia de îmbrăţişări, noianul de săruturi, cascada de mişcări dezordonate
Atunci când trupurile au atins ora mareelor.
Aveţi dreptate, o dragoste mare e o dragoste prea mare
Şi o viaţă trăită e o viaţă prea trăită.
Căutaţi structurile dinainte. Mergeţi înapoi. Hai! – retur către glaciaţiune,
Către Marea Tetis.
Înapoi la cochilie
Căci aşa e firesc dacă aţi vrut, cândva, să uniţi faţa şi reversul.

E vremea renunţării unuia la celălalt.

Advertisements

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: