Blogul proletarului de tranzitie

February 21, 2014

Despre curatenie in general

Filed under: Idei personale — proletaru @ 8:06 am

Fac pariu ca vi s-a intimplat si dumneavoastra sa – atentie, am sa fiu scabros acuma! – va stergeti posteriorul dupa o tura de organice dejectii, si fie din neindeminare, fie in virtutea entuziasmului, fie din pricina calitatii indoielnice a hirtiei igienice din comert, sa va patati pe mina. Regret, fireste, si ca trebuie sa incep cu o atare imagine, si ca trebuie sa ma mentin in contextul ei. Insa descrierea are sens. Sensul moral al acestei situatii este unul singur: atunci cind te implici intr-un demers de curatire a dejectiilor, e inevitabil sa te murdaresti. Oricit ai fi de atent, oricit de grijuliu sa nu ti se intimple, te trezesti spurcat si alergind de zor catre chiuveta si sapun pentru a sterge cit mai repede amintirea neplacutului eveniment.

Vedeti dumneavoastra, la fel se intimpla si in politica. Pina la un punct. Initial, fiecare asociatie de interese politice – asta ca sa nu-i spun de-a dreptul partid – are, pe linga niste dorinte inerente de inavutire, si dorinta sincera de a face putina ordine. Putina curatenie. De a-si lega numele de o reforma, doua, care sa limpezeasca lucruri altminteri lasate de izbeliste ori chiar intinate cu buna stiinta de guvernarea anterioara. Evident ca in cursul acestei activitati de a face curatenie, luind contact inevitabil cu murdaria care trebuie stearsa, politicienii curati au sa se murdareasca si ei insisi. Aici e, insa, punctul in care oamenii de stat se despart de practicile cotidiene ale plebei. Sigur ca, odata murdariti, normal ar fi ca si ei sa faca ceea ce facem cu totii in intimitatea odaii de toaleta: sa se repeada la chiuveta si la sapun. Numai ca politicienii, spre diferenta de omul de rind care tocmai a luat contact cu o substanta rau mirositoare, nu cred in virtutile binefacatoare ale apei si sapunului. Apa si sapunul, in politica, inseamna dezicerea de practicile curente ale partidului, dezavuarea lor publica. Nu, metoda pe care politicienii o prefera pentru alungarea starii de mizerie nu e spalarea, ci uscarea.

Senzatia asta ca exista oameni care se simt bine, odata acoperiti de zoaie, sa se expuna la caldura soarelui in loc sa caute jetul prielnic al dusului, mi-a fost redata si de un recent spectacol din politica romaneasca. Doi fosti aliati in cadrul unei gogorite de cartel electoral care-a stat in picioare un an si ceva, Uniunea Social-Liberala, se despart cu scandal. Important nu e de ce se despart, pentru ca pina la urma poate fi orice, ci mesajul pe care il transmit. Mai exact unul dintre ei, pentru ca celalat a ramas la mesajul dinainte (evident, cineva trebuia sa pastreze mesajul dinainte). Actualmente, presedintele Partidului National Liberal, Crin Antonescu iese cu emfaza la interval si pronunta raspicat ca nu vede nici un impediment ca de acum inainte partidul sau sa ia in miini friiele opozitiei. Nu are nici un fel de importanta ca opozitia asta e, deocamdata, formata din niste partide condamnate public pentru imoralitate de catre acelasi lider. Nu are nici o importanta faptul ca a te situa in opozitie inseamna neaparat a face front comun cu aceleasi partide si a intra, propriu-zis, sub obladuirea presedintelui Traian Basescu, hulit cu sirg, ocazie de ocazie, de acelasi lider liberal. Nu are nici o importanta ca seful liberal tine sa minta la obraz o tara intreaga imaginind un scenariu in care el ar putea foarte bine sa fie in opozitie, impotriva guvernului, dar si impotriva actualei opozitii, pe care-a renegat-o de doi ani de zile. Senzatia asta despre care vorbec e aceea ca un intreg partid, in afara poate a citorva membri despre care presupun ca n-au sa poata tolera mult situatia, se afla, cu noroiul curgindu-i de-a lungul trupului, in plin proces de fotosinteza. Cu ochii la soare, facindu-si vint cu batistele, un intreg partid sta in asteptarea unei binecuvintate uscari.

Evident, comportamentul asta are un ecou in constiinta unei parti a populatiei. Din pacate nu ecoul meritat – caci acela ar fi desprinderea de liberali si a partizanilor actualei opozitii, si a partizanilor puterii. Am vazut, pe Internet in genere, acolo unde vocea poporului se face mai usor auzita, destule aprecieri pozitive la adresa miscarii facute de Crin Antonescu. E vorba de aceiasi fani ai presedintelui Basescu care, pina ieri, nu il scoteau pe liderul liberalilor din invective, persiflindu-l cu porecla Căcărău. In paranteza fie spus, mi se pare ca, alaturi de oamenii de stat, sint si destui oameni de rind care considera ca procesul uscarii la soare a mizeriei de pe trup e preferabil unui dus temeinic. Sint destui, asadar, care cred ca cineva linga care ai stat cu batista la nas se poate, fara nici o interventie chimica, transforma din duhnitor in esenta de iasomie. Pentru mine, unul, e mai simplu, de vreme ce eu experimentez senzatia inversa. Nu contravin nici unui principiu stiintific in credinta ca cineva care iti mirosea destul de bine pina mai deunazi acum emana damfuri tulburatoare. Ceea ce traiesc eu are explicatie; ceea ce traiesc acum partizanii prezidentiali nu.

Oricum, maniera asta a manifestarilor politice de a se schimba de la o saptamina la alta nu face decit sa-mi confirme o teza anterioara, si anume aceea ca daca vrei sa ramii consecvent intr-o convingere politica, devii un om suferind. Incercarea de a explica vertical meandrele astea ale vietii publice are sa-ti macine si logica si psihicul. Cel mai bine e, cu toata neplacerea unei atari admisiuni, sa recunosti ca te-ai inselat. Orice ar spune ceilalti, cu siguranta nu esti un caz unic. Politica nu e o certitudine pe care sa ti-o permiti.

Eu certitudini politice n-am. Am unele impresii, sentimente, aproximari. Pe linga ele, o imensa nedumerire. Cum dracu e posibil ca in odaia de veghe a Guvernului sa intre, intr-o zi, Căcărău si ceva mai tirziu, cu toata supravegherea din cladire, din aceeasi odaie sa iasa Crin Antonescu?

Advertisements

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: