Blogul proletarului de tranzitie

January 27, 2014

Filosofii de lavoar

Filed under: Idei personale — proletaru @ 6:55 am

De citeva zile e, prin presa romaneasca (cel putin fractiunea ei de presupusa orientare de dreapta), un val de articole de construite pe tipicul “ce facea cutare lider politic in timp ce:” a) avea loc accidentul aviatic din Apuseni b) echipele de salvare ii cautau pe supravietuitori c) sute de oameni prinsi de viscol pe drumurile sudului asteptau deszapezirea. Evident, nu e vorba de articole profund elaborate, ci mai curind de niste buletine de stiri din care reiese tot ce e mai condamabil la specia umana: cutare lider minca trufandale la un restaurant de lux, altul tragea chefuri cu niscaiva protipendada bucuresteana, altul tragea la aghioase, altul statea pe closet, etc. Absolut toate informatiile astea au fost urmate, la scurt timp, de zeci de comentarii care sustineau, la unison, ca respectivele actiuni sint fundamental odioase si ca un membru al Guvernului care savirseste astfel de măscări in timpul vietii si mandatului sau trebuie neaparat ghilotinat.

O prima analiza a textelor respective va putea determina, fara rezerve, ca presa aservita unui atare tipic demagogic a ajuns la limita stilului si argumentarii. Nu mai e nimic dincolo de “stiti voi ce facea cutare politician atunci cind intr-alta parte a tarii se suferea pe capete?” Nu mai e nimic in sensul in care, elaborind totul consecvential, se poate cu usurinta cadea in absurd. O sa rezulte, astfel, ca e rau sa maninci si sa te lasi in voia necesitatilor fiziologice in timp ce oriunde altundeva se sufera pe rupte. Asta intrucit, realmente, nu exista un loc pe lumea si in tara asta unde, la fiece minut, cineva sa nu fie batut, maltratat, abuzat ori umilit. In logica lucrurilor ar sta atunci si umilinta ori tristetea cu care ar trebui sa initiezi fiecare actiune autonoma, pentru ca numai asta ar demonstra ca ai totusi constiinta dispersatului tragism al conditiei umane. Finalmente, e probabil ca numai abtinerea de la orice bucurie proprie ar putea sa dea masura umanitatii unui om care vrea sa se simta responsabil si in consonanta cu nevoile celorlalti.

A doua analiza insa e de nuanta. Fiecare dintre ziaristii astia de cancan au sa-mi reproseze: stai asa, judecata e prea generala. E vorba ca unii dintre acesti politicieni tocmai aflasera despre evenimentul cutare. N-ar fi fost justificat ca ei sa se ridice si, ma rog, de la caz la caz, sa tina un moment de reculegere sau sa convoace o urgenta asociere de forte? Sigur, s-ar putea, daca vrei sa presupui ca, efectiv, politica inseamna participare directa la viata societatii. Numai ca o politica care presupune angajare directa nu exista. Cel mai aproape de angajarea directa a politicianului roman contemporan in viata societatii au fost vizitele de lucru ale lui Ceausescu. Impostura lui vizavi de problemele in care tinea mereu sa se bage a dat si masura imposturii generale a politicienilor. Asta e, nici unul nu sint specialisti in toate, si e foarte putin probabil ca isi stapinesc bine si propria lor specialitate. Dar tara nu cere specialitate de la politicieni tocmai pentru ca ea stie ca specialitatea e pretioasa acolo unde exista contact direct cu problemele. Rolul guvernului devine, in acest caz, unul de ordonare a masurilor destinate vietii comunitare. Si nu intra in joc atunci cind are loc un accident, ci cu mult, mult inainte. Cu atit mai mult un guvern bun se cunoaste nu numai in luarea masurilor corecte de prevenire a suferintei comune, cit si in cirpirea neajunsurilor mostenite. Daca liderii politici trebuiesc criticati pentru asta e in regula, sa se procedeze ca atare. Dar o critica pe tipicul “stiti ca facea cutare atunci cind cutare murea?” e stupida, rau-intentionata si absolut deloc senzationala. Dimpotriva, e banala, in sensul ca ea e, de regula, propietatea unor suete vulgare si nu a unor intreprinderi gazetaresti.

Daca stau si ma gindesc bine, s-ar putea ca o atare critica sa genereze chiar solidaritate. Daca Romania e, asa cum cred multi dintre ziaristii astia, o tara de mincai, de cheflii si de somnolenti, autorii unor atari compozitii ar trebui sa se gindeasca de doua ori inainte de-a-si imprima poncifele. A insulta o massa in preferinta ei e, indiferent ce se crede, o chestie teribil de riscanta…

Advertisements

Blog at WordPress.com.