Blogul proletarului de tranzitie

January 17, 2014

Cind se iese din comunism?

Filed under: Idei personale — proletaru @ 7:56 am

Am vazut ca, recent, Gabriel Liiceanu si-a scos conceptele de la naftalina si le-a mai pus odata pe tapet in incercarea de a-i explica unui domn oarecare ca ele, impreuna cu textul care le-a consacrat (si anume “Apel catre lichele”) intregistreaza azi mai mult decit oricind o impunatoare actualitate. Lichelele, ne explica filosoful, sint peste tot, si mai ales in functiile cheie ale tarii; faptele lor sint, sub pretentia adresabilitatii lor populare, nocive; limba lor e necizelata, coroziva, otravita. Explicatiile prin care incearca sa-si justifice smecheriile sint tot atitea jigniri in directia unei comunitati mult prea ingaduitoare. Finalmente, prezenta lor in punctele cardinale ale executivului de stat releva de un sistem gaunos, virusat pina in profunzime. Mostenirea neagra a comunismului.

Din cite inteleg, foarte recent Liiceanu a scos o carte continind tot soiul de demonstratii asupra modului in care membrii si colaboratorii fostii Securitati, precum si ai Partidului Comunist si-au gasit, cu succes, un loc caldut in societatea de azi. E interesant cum, in douazeci si trei de ani, aceste mari adevaruri asupra concetatenilor nostri n-au reusit sa iasa la iveala. Iti vine sa te si intrebi cit post-comunism trebuie sa treaca pentru ca cineva sa lamureasca definitiv cum e cu comunismul. Intervalul asta de timp va fi edificator si pentru partea secunda a dilemei, si anume cit post-post-comunism trebuie sa treaca pentru ca cineva sa le explice tuturor cum vine treaba cu post-comunismul. Esenta ideii e, oricum, ca din comunism nu se iese niciodata. De ce?

Personal, am impresia ca din comunism nu se iese niciodata exact pentru ca oamenii ca Gabriel Liiceanu aleg ca in loc sa-si practice meseria si sa-si onoreze dotatia, adica in loc sa scrie despre idei si despre oameni pretiosi, sa scrie despre mizerii politice si despre trepadusi. De fapt cine mai asteapta azi un punct de vedere in legatura cu comunismul? Ce anume mai trebuie explicat? Se stie, la urma urmei, ca toti cei care au creat generatia post-revolutionara au fost, intr-un moment sau altul, in bratele Partidului Comunist. Se poate infera fara un efort prea mare ca dupa Revolutie vreo 60 la suta dintre aia care au ocupat functii publice au fost nomenclaturisti si 40 la suta smecheri oportunisti. Absolut normal, sub astia educatia a decazut, economia s-a dat de-a berbeleacul si faradelegile au devenit legi. Cine mai trebuie sa explice lucrurile astea si cui?

Evident, in atari conditii, se intimpla adesea ca intelectualul bun al zilei de ieri sa nu-si mai gaseasca locul in societatea zilei de azi. Nu mai stie despre cine sa scrie laudativ si pe cine sa injure. Gabriel Liiceanu experimenteaza, fara indoiala, toate senzatiile astea si e probabil ca el marseaza instinctiv catre zona cunoscuta. Comunistii au fost rai – aia e sigur, iar urmasii lor nu pot fi buni. Ia sa-i demascam inca odata, chiar daca e pentru a mia oara si chiar daca e degeaba. Ce mai conteaza ca-n ritmul asta se va vorbi despre comunismul blocului estic chiar si la jumatate de secol XXI? Si ce mai conteaza ca nu va fi decit simpla rememorare si nimic altceva? Un fel de discutie asemanatoare celor purtate de emigrantii rusi ai anilor ’70 pe care Soljenitin ii evoca intr-una din lucrarile sale. Cu toate suferintele traite in Rusia bolsevica, ea era unicul reper al existentei lor. Unicul punct de la care porneau toate discutiile. La fel, Stalin.

Comunismul, in formula lui aplicata, a fost brevetat de rusi, demarat de ei, si s-a stins odata cu Uniunea Sovietica. Atunci cind un om de anvergura resusciteaza concepte precum “turnator”, “securist”, “nomenclaturist” pentru a le infatisa defectele contemporanilor si concetatenilor sai, nu poti decit sa regreti demersul. Pentru ca un om serios care are o problema cu lichelele din Romania nu are nevoie sa faca trimitere la scoala comunista a lichelelor. E nepotrivit. Daca o faci, ca intelectual avizat, o faci in mod nesincer. Pentru ca pe ticalosul care iti apare azi la televizor sa te minta in obraz, oricine ar fi el, nu l-a invatat asta nici Gheorghiu Dej, nici Ceausescu. S-a scolit singur.

Advertisements

Create a free website or blog at WordPress.com.