Blogul proletarului de tranzitie

December 8, 2013

Pe cine salveaza rusofilia?

Filed under: Idei personale — proletaru @ 6:33 am

Citesc, in ultimul timp, tot soiul de analize privind situatia fostelor republici rusofone care refuza aliantele formale cu Uniunea Europeana, dind astfel concursul lor politicilor moscovite de reorganizare a satelitilor fostului imperiu sovietic. Ultima e cea semnata de Valentin Naumescu, si se dedica Ucrainei care, in opinia lui, a facut cea mai proasta pasa posibila, alegind sa cedeze Rusiei fara lupta. Omul nu e departe de adevar, pentru ca, retrospectvizind situatia ultimelor doua saptmini, lucrurile nu stau tocmai bine pentru nimeni. Lituania, care s-a erijat expres intr-un agent al redirectionarii Ucrainei catre Vest nu numai ca a esuat lamentabil, dar ramine in coasta cu doi vecini cu care disputa e in toi: Belarus si Rusia. Ucraina e si ea pe butuci: datoria fata de Rusia e substantiala si acusi e pe cale s-o puna de-o foamete ca-n ’33. Natural, Ianukovici nici nu si-a mai pierdut timpul cu dansuri diplomatice, ci s-a prezentat la conferinta de la Vilnius pentru a la trinti organizatorilor pe masa pisica decedata a reformei Estului, ergo refuzul de semnare a acordului cu UE. Armenia a dat si ea, pastrind proportiile, o lovitura similara. Singurele victorii ale Uniunii, daca pot fi numite astfel, ramin Moldova si Azerbaidjanul, dar si ele cu rezerve. Pentru ca opinie europeana, s-o recunoastem, nu se manifesta si nu se va manifesta niciodata in mod plenar in vreuna din tarile rusofone.

Valentin Naumescu, la fel cu alti confrati care depling pozitiile “retrograde” ale Estului, e amplasat moralmente de partea tarilor care “prind curaj” si se rup de Rusia, refuzind sa le vada cu ochi buni pe cele care ramin. Il inteleg, dar nu-l sustin. Dupa parerea mea, chestiunea nici nu trebuie pusa astfel, caci se prabuseste in idealism. Sau, ma rog, in “wishful thinking.” Judecind la rece vom constata ca, dintre tarile rusofone, nici una nu se poate desprinde, cu adevarat, de Rusia. Legaturile sapate in saizeci de ani de comunism nu se pot rupe cu una cu doua – si nu ma refer neaparat la politica. Ma refer, in primul rind, la geografie si in al doilea rind la patrimoniul economic.

Geografia, mai precis etno-geografia, e o stiinta exacta. Ea iti spune ca indiferent unde iti trasezi granitele, influenta reala asupra vietii tale o au limba, relieful si resursele naturale ale zonei. Indiferent care sint granitele actuale ale unei tari, comunitatile care se formeaza sint in primul rind bazate pe limba, si mai apoi pe necesitati. Fara sa batem moneda pe politica dusa, stim bine ca Rusia a avut nu numai norocul unei asezari strategice, acaparind cele mai multe resurse naturale, ci s-a invrednicit si de o raspindire judicioasa a limbii. Aceasta perspectiva a comunicarii din spatiul ex-sovietic nu poate, realmente, indeparta republicile acestui spatiu una de alta. Dimpotriva. In ceea ce priveste resursele, Rusia are, in fieful ei, citeva monopoluri pe care Vestul nu le va echivala niciodata. E vorba de monopolul gazelor, al petrolului, al telecomunicatiilor, dar si posibilitatea de acces la trei continente. Mai mult decit toate, datorita politicii ei semi-comuniste, Rusia detine intregul control al preturilor pentru resursele pe care le livreaza vecinilor si prietenilor. Ceea ce ofera ea nu e, cu alte cuvinte, un produs al corporatiilor, ci un produs administrat de stat. Cu tarife preferentiale, cu aminari inefinite, cu iertari spectaculoase ale datoriei. Nu e chiar absurd sa fii prietenul Rusiei la ora gratuitatilor, chiar daca prietenia te costa altfel.

Cu toata intentia de expansiune a Uniunii Europene, distantele si interesele sint, de regula, acelea care dicteaza. Se stie bine ca daca vrei sa “te dai” cu Germania, numai a-ti asuma modelul nemtesc nu e de ajuns. E necesara si apropierea geografica, si schimbul comercial, si libera circulatie, si vointa de a face afaceri ca acolo. Este, ca atare, destul de hazardat sa ne imaginam ca tarile limitrofe, aflate multe mii de kilometri distanta de Vestul autentic, vor opta pentru o comuniune economico-sociala cu acesta. Nu ma indoiesc ca Ucraina, cea mai apropiata de Vest dintre tarile rusofone, si-a evaluat situatia. A vazut cit dureaza procesul de inregimentare in Uniune si ce conditii de aliniere sint. A te gindi la alinierea cu Vestul in timp ce te bintuie o saracie clasica, pur rasariteana, e o depasire a propriilor posibilitati. Asta ar trebui sa-i raspunda d-lui Naumescu si la intrebarea: de ce nu face Ianukovici jocul expectativei, tinindu-i pe rusi in sah? E simplu: la nivelul ei actual, Ucraina nu-si permite sahul. Nu si l-a permis prea mult nici inainte si cu siguranta nu si-l permite acum, cind e inaintea unei mutari cu totul speciale.

E una din mutarile acelea in care, fie pornesti catre stinga, fie pornesti catre dreapta, s-ar putea sa-ti iei oricum mat.

Advertisements

2 Comments »

  1. …cred ca, intentionat, tehnoredactarea a scapat de ochiul vigilent…

    in rest, articol pertinent si usor trist.

    Comment by garlic — December 8, 2013 @ 4:59 pm | Reply

    • Tehnoredactarea scapa de multe ori ochiului vigilent. Pentru ca el nu e vigilent deloc.

      Textele astea sint scrise “la minut.” Plug ‘n’ play. Adica plug, nu intotdeauna play. Dar promit ca de acum inainte pun ochiul pe ele. Ala vigilent.

      Comment by proletaru — December 9, 2013 @ 3:07 am | Reply


RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: