Blogul proletarului de tranzitie

December 6, 2013

Presedintele

Filed under: Idei personale — proletaru @ 8:05 am

Mi se pare ca acum, cind presa scoate la lumina aproape in fiecare zi noi si noi dovezi ale ingineriilor financiare scornite fie de presedinte insusi, fie de cei apropiati lui, lucrul ar trebui sa ma amuze. Fara sa fiu decit cu un picior ancorat in politica romaneasca, fara sa fiu interesat cu orice pret de senzatiile tari care survin via breaking news-urile agentiei Mediafax, am trimbitat, totusi, in destule rinduri cit de periculos e sa ai un “presedinte-jucator” in contextul in care singurul joc in care respectivul s-a antrenat oficial e barbutul. Ar trebui, altminteri spus, sa ma amuze sa constat nu numai ca am avut dreptate, dar ca pina si fanii vechi ai presedintelui inregistreaza, in aceste zile, deceptii. Insa nu ma multumeste faptul ca am avut dreptate. Nici nu ma amuza. E semn ca n-am capatat acea seninatate a filosofilor care se simt suficient de mindri ca actul contemplarii pe care-l fac duce la un produs reflexiv inalt. Am dorit-o, dar n-am capatat-o. Sint, inca, un bivol empiric, care se hraneste din realitatea imediata si care are nevoie sa fie ascultat atunci cind enunta esenta faptelor. E vorba de adevaruri impersonale, aplicabile unei intregi republici, si, actualmente, imposibil de transformat in mituri. Sint adevaruri care ramin la fel de tragice si la fel de adevaruri.

A incerca, in aceste zile de naufragiu prezidential, o conversatie cu fanii inveterati ai lui Traian Basescu e un adevarat exercitiu de curaj. Este stiut, de altminteri, ca personalitatea sa controversata i-a separat, in timp, pe partizanii autentici ai despartirii de socialismul PSD-ist de furibunzii ilogici care au vazut in presedinte unicul regenerator al dreptei. Cei dintii sint, azi, rezervati in a face afirmatii despre realitatile in care se scalda primul om al tarii. Cei din urma au sa te injure la obraz, dupa ce mai intii iti vor trinti un sir de comparatii din care, cred ei, smecherii PSD-ului ies sifonati de tot. Pentru ca, sustin aceste creiere spalate, Traian Basescu n-a furat nici a mia parte din cit au furat pesedeii. Degeaba ii pui in fata evidentelor. Degeaba le arati ce fel de cifre manipuleaza cei din anturajul omului. Degeaba le arati ca afacerile intregului PSD nu pot avea amploarea celor desfasurate in reteaua pusa la punct in zece ani de basism (incastrat in vamile romanesti, in agentiile care manipuleaza fondul funciar, in agentiile de dezvoltare regionala, in procuratura si, de fapt, in intreaga justitie). Ti se arunca in fata ca esti un nepriceput, un nestiutor, si, probabil, un nemernic. Un comunist pur si simplu.

Ceea ce-i infurie mai mult pe partizanii lui Basescu se pare ca e, totusi, logica. La concluzia asta am ajuns recent, in timpul unei dispute pe care m-am decis s-o abordez diferit. Am renuntat la confruntarea de genul celei descrise mai sus, la confruntarea comparatiilor. Dintr-o atare disputa nu poti iesi cu fruntea sus; evident, si cei pe care au conlocutorii tai senzatia ca-i reprezinti au furat destul. O atare discutie nu duce decit la niste statistici dramatice care nu reprezinta, pina la urma, cistigul nimanui. Adevarata confruntare ar trebui sa se dea pe terenul ideilor. Al ideii de dreptate, mai exact. Si nici n-ar trebui sa fie o confruntare. Doar o lamurire.

Daca esti suficient de scirbit de politica romaneasca ca sa intelegi paradoxul ca 1.desi e alcatuita din insi fara scrupule 2.fara ea nu se poate, exista o intrebare pe care esti silit i-o pui insului care-ti citeaza, la orice ora, din discursurile presedintelui. O intrebare care ar trebui sa sune astfel: ce astepti, pina la urma, de la un lider? Vrei dreptate? Iubesti dreptatea? Doresti, pina la urma, ca ea sa triumfe? Daca da, atunci cum e posibil sa-ti prostituezi idealul? In fond, cine lupta pentru dreptate, asa cum n-a putut admite ca dusmanii sai politici sa fure, n-are dreptul sa admita nici ca prietenii sai politici s-o faca. N-are dreptul sa admita, mai ales inaintea dovezilor, ca un presedinte de teapa lui Traian Basescu poate fi aparat numai pe criteriul ca “ceilalti au furat mai mult” sau “ceilalti sint mai rai.” Sint de acord ca in lumea politica totul se judeca in functie de comparatii, insa daca tot e sa comparam ceva, ar trebui sa comparam faptele pozitive. Pe cei care compara ticalosiile ii paste un mare pericol. Comparind ticalosiile ajungi sa accepti pina la urma, ca o forma de ticalosie e admisibila si digerabila. Poti ajunge s-o si practici, pe temeiul tolerantei nou create.

La capitolul realizari Basescu e prastie. Singura sa realizare e implementarea subiectiva in mintea celor receptivi in acest sens ca fara el, economia romaneasca ar fi fost azi terminata. Nu e vorba de o performanta reala, ci de impresia uneia. Nimic, in toata teoria asta, nu e verificabil. Chiar si asa, inteleg ca sint unii care au sentimentul ca presedintele e de neinlocuit. Asta numai pentru ca au trait respirind, zi dupa zi, cultul personalitatii lui. Fiecare discurs al fostului barbugiu le-a dat sentimentul ca el este politicianul prin definitie; alt politician, in genere, nu exista. Pina si acest lucru, daca oamenii respectivi ar mai fi in contact cu logica, ar trebui sa le dea de gindit. Un mentor nu se vrea unic; dimpotriva, el isi distribuie virtutile. Oricine se vrea unic va disparea, in cele din urma, alienat.

Adica pe limba lui va pieri.

Advertisements

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: