Blogul proletarului de tranzitie

December 2, 2013

Cheltuieli de protocol

Filed under: Idei personale — proletaru @ 7:05 am

1 decembrie a trecut cu paradele aferente. Vazind citeva frinturi din ele pe canalele de stiri ma gindeam la cele scrise adesea de Argetoianu cu prilejul diferitelor festivitati de 10 mai petrecute in a doua jumatate a anilor ’30. Zicea despre ele ca ar avea aer de “vicleim.” Militari de arme diverse, marsaluind prin fata unei solemne protipendade, in conditiile in care nu e vorba decit de un spectacol pur a carui misiune e sa acopere o realitate mult mai tragica. Tragica pentru ca, de fapt, motivele de parada lipsesc. Asa stateau lucrurile pe atunci. Acum stau ceva mai rau. Armata nu mai prea exista, armament nici atit, iar lumea care ar trebui sa se simta mindra inaintea respectivei desfasurari de forte e cu gindul in alta parte. Unii sint preocupati de necazurile proprii, altii de necazurile altora, altii de birfele mondene, cei mai multi de fasolea cu cirnati distribuita gratuit prin diverse scuaruri. Mindria nationala se regaseste in multe forme in Romania si majoritatea acestor forme nu ne fac cinste.

Cu toate astea trebuie sa recunosc ca, in ceea ce priveste show-ul, nu sint multe de reprosat organizatorilor. Se vede ca s-a urmarit atragerea publicului, si coarda care s-a intentionat a se face sa vibreze n-a fost atit aceea a nationalismului cit aceea a solidarizarii publice cu un nou guvern “popular.” S-a dorit ca macar in planul spectacolului sa existe o contributie semnificativa a noii puteri, si probabil ca masina de vot a fost, cu aceasta ocazie, satisfacuta. Ma indoiesc ca pot exista obiectii din partea populatiei de rind, de vreme ce nici elita nu s-a dat inapoi de la a se bucura de cel putin un segment din plurivalenta reprezentatie oferita de guvernul in exercitiu: parada militara, baie de multime a alesilor, “porti deschise” la Palatul Parlamentului, ciorba si iahnie la discretie. Marturisesc ca nici pe mine nu m-ar fi deranjat un studiu vizual al Casei Poporului, daca nu intemeiat pe criterii eminamente estetice, atunci cel putin consacrat nostalgiei pentru constructiile trainice si rapid executate (adica exact ceea ce azi se vede din ce in ce mai rar in Romania).

Cit s-a cheltuit? Habar n-am, dar imi imaginez ca si daca se cheltuiau mai putini bani, diferenta tot nu ajungea in buzunarele populatiei. In conditiile astea chiar pot crede ca a fost o investitie buna, slujind unui dublu scop: entertainment-ul maselor si subtierea fondului guvernamental de protocol care, altminteri, obiect de furt ar fi ramas. Nu ca n-o sa se fure si de acum inainte. Nu ca n-au sa lipseasca destule. Nu ca o parada militara ampla intr-o tara cu multe dificultati n-ar fi vicleim. Nu ca o iahnie cu cirnati ar intretine necesitatile unei populatii sarace. Nu ca s-ar schimba, cu alte cuvinte, ceva in Romania. Dar cheltuiala s-a justificat cel putin pentru a ne reaminti ca sintem si azi aici, in ciuda paradoxelor in care traim: dezbinati, prost intretinuti, prost condusi, cu prea putina intelepciune comunitara, cu prea putina vointa de a invata, am intrat totusi intr-al doua miilea si ceva an de cind vorbim romaneste si intr-al 95-lea de cind ne numim romani cu acte in regula. Meritam chiar mai mult decit o cheltuiala de protocol. Si nu pentru ca sintem performanti. Ci pentru ca ne-am descurcat.

O insusire care, indiferent de timp, e fundamentala.

Advertisements

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: