Blogul proletarului de tranzitie

November 30, 2013

The Walmart Revolution

Filed under: Idei personale — proletaru @ 8:05 am

Cine a vazut zilele astea pe Youtube inregistrarile din anumite orase americane dinaintea magazinelor care si-au dimiuat preturile cu ocazia “zilei cumparatorului” (Black Friday), a putut sa-si dea seama pentru a “n”-a oara de citeva lucruri. Romanii au putut sa-si dea seama ca nu sint singuri in incercarea lor de-a se ucide intre ei pentru a pune mina pe cit mai multe tigai in “Penny Market.” Sint secondati de cea mai libera si civilizata natiune din cite exista. Iar filosofii de pe mapamond au putut sa-si reconfirme ca civilizatia este un mediu artificial si ca pina si in cele mai avansate societati, de vreme ce de fiecare data cind ii este in joc interesul, lumea face apel la instinct. Edificator mi se pare in acest sens un videoclip reprezentind o bresa creata in cordonul de securitate care trebuia sa previna, pina la o anumita ora, intrarea publicului intr-unul din magazinele din reteaua “Walmart.” Cind cineva a profitat de bresa respectiva pentru a o zbughi inauntru, tot restul lumii care astepta relativ cuminte deschiderea magazinului a inceput sa progreseze furtunos catre intrare.

Interesant este intervalul de timp in care procesul care a avut loc: in prima faza cei care au alegat inauntru au fost citiva dintre clientii pe care i-as numi ceva mai neastimparati; tineri, zgomotosi, evident nerabdatori. Altii i-au urmat. De data aceasta virsta nu mai era un reper relevant; era vorba de populatie adulta de toate virstele. Dupa astia au navalit inauntru gospodinele. Femei in toate firea, subtiri ori supraponderale, luau cu asalt blocadele metalice pe care le escaladau ori incercau sa le rastoarne. In circa doua minute aproape toata lumea se calca in picioare, alergind catre intrare. Evident, n-am sa aduc in discutie produsele pentru care a avut loc lupta, caci in afara citorva oferte cu adevarat tentante, restul erau mizilicuri la pret semi-redus. N-am sa aduc, cu alte cuvinte, in discutie aspectul “tehnic” al afacerii. Numai desfasurarea ei.

In aceasta desfasurare avem de-a face cu un om al carui instinct ii dicteaza, la vederea oportunitatii, sa comita o infractiune – sigur, nu una grava, dar cu toate acestea o infractiune – si cu o multitudine de oameni care il urmeaza. Motivele sint multe, insa nu ele conteaza intr-o asemenea imprejurare, pentru ca nimeni nu sta in mijlocul luptei sa-si judece amplasamentul psihologic. In mijlocul evenimentelor omul actioneaza, si intotdeauna o face potrivit firii sale. Asta explica – la fel de bine in cazul magazinului cu pricina ca in cazul oricarei miscari de mase – actul de razvratire impotriva sistemului si miscarea generalizata intr-un singur sens. Tot asta explica cit de aproape sintem, in fiecare moment, de anarhie. Tot ceea ce e nevoie pentru a o declansa e o ocazie pentru a aduna masele si o bresa in sistem. Restul se petrece de la sine.

Exista o sumedenie de rigori morale pe care societatea ni le dicteaza de sute de ani. Rabdarea este una din ele; politetea vizavi de ceilalti o alta. Cheia de bolta a oricarei teorii sociale e abtinerea de la a da friu liber impulsurilor primare. Iar mostenirea etica nu e de ieri, de azi; e antica. Majoritatea popoarelor civilizate tineau ca lucrurile sa se petreaca conform unei anumite etichete si nu altfel, drept pentru care au facut tot posibilul pentru a intretine obiceiul respectiv. Si totusi, pentru ca lumea nu este in ea insasi un mediu ordonat, istoria a cunoscut destule rabaturi de la civilizatie, survenind chiar dupa niste epoci in care aveai senzatia ca civilizatia e la apogeu. Incendierea bibliotecii din Alexandria, invaziile barbare, inchizitia, lagarele de concentrare sint tot atitea repere ale instinctelor pure, indiferent de motivatii si cauze, indiferent de conjugarea imprejurarilor fizice in mijlocul carora s-au petrecut lucrurile, indiferent de explicatia istorica a acestora. Multimea e un fenomen la fel de interesant si de teribil precum traznetul; e, de cele mai multe ori, inofensiva, in ciuda anvergurii sale. E nociva numai atunci cind i se ofera un mediu pentru manifestarea instinctului. O portita. Atunci, pret de citeva minute, e de neoprit. De neoprit, pentru un interval scurt de timp. Intervalul salbatic. Adica pina cind locul instinctului e luat de judecata, de spaima de represiune, de termenii contractului social.

De educatie.

Advertisements

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: