Blogul proletarului de tranzitie

November 26, 2013

Pe termen scurt

Filed under: Idei personale — proletaru @ 10:42 am

Cei mai multi posesori de avere din Romania pot incepe un discurs sincer despre cum si-au facut averea prin cuvintele: “am facut x milioane pe vremea cutarui presedinte ori guvern.” La fel si oamenii care, fara sa aiba o avere insemnata, se lauda cu un cistig apreciabil, vor vorbi despre trecutul lor financiar in termenii urmatori: “cel mai mult am cistigat in timpul guvernarii cutare.” Aproape fiecare om care s-a confruntat cu vreun boom in materie de finante va putea oricind sa indice cu precizie sub ce auspicii politice a debutat acesta. Nu e nici un secret si stie toata lumea ca in Romania nu exista nici un business care sa nu mearga mina-n mina cu o anume echipa politica si cu un anume regim. Aici afacerile de stat isi gasesc reflectarea in tranzactiile din domeniul privat mai degraba decit in viata cetatenilor. Nu am nici un motiv sa ma indoiesc ca de acum incolo va fi altfel.

In America, de pilda, lucrurile stau diferit. E drept ca si aici se fac afaceri cu statul, dar se cistiga bine si din afacerile care angajeaza exclusiv domeniul privat. Se cistiga si din idei, si din patente, si din inovatii. E birocratie multa si, e drept, adesea mori cu ideile in brate. Cu toate astea, exista si sansa sa o scoti la capat. Odata ce iti ridici nivelul material, asertiunea e diferita. N-o sa spui ca ai cistigat bine pe vremea lui Clinton, a lui Bush ori a lui Obama, pentru ca n-o sa ai nici macar senzatia ca a depins ceva de astia si de politica lor. E mare lucru, totusi, ca cineva nou, sustinut de un alt partid decit cel care-a condus pina intr-un anume moment, sa vina la putere si sa nu se schimbe nimic in viata publica in afara, eventual, de citeva taxe si accize. De zeci de ani politica interna a americanilor e aceeasi. N-a venit inca nimeni sa dea afara mai multi doctori, mai multi profesori ori lucratori in industrie decit predecesorul sau. Nici sa angajeze. Cine s-a descurcat, s-a descurcat indiferent de lider.

O sa mi se spuna ca si romanii au trait o vreme in care nu s-a schimbat nimic in viata lor, ani dupa ani. In care nu s-a cistigat si nu s-a pierdut. Redutabila epoca a comunismului. Numai ca nu e adevarat. Si comunistii au fost diferiti, si politicile aplicate au fost diferite de la o guvernare la alta. Strategia lui Groza a fost mai primitiva decit a lui Dej. Optica lui Dej n-a mai avut-o Ceausescu. Ceausescul anilor ’70 a fost departe de Ceausescul anilor ’80. Chestiunea se pune la fel si in ceea ce priveste afacerile. Nu stiu daca sinteti in tema, dar si comunistii au avut milionarii lor. In anii ’50, haosul colectivismului si al foamei, gaseai milionari reali in persoana ciobanilor si a celor care faceau tranzactii cu animale. In anii ’60, milionarii Romaniei erau gestionarii de consignatii care faceau trafic cu obiecte de arta. Anii ’70 au apartinut afacerilor cu alcool si cu produse agriculturale. Anii ’80 au marcat ghesefturile facute de sefii de aprozare si alimentare ori de traficantii de combustibil. Anii ’90, ai socialismului postdecembrist, au imbogatit spectrul afacerilor: predilectie au avut investitorii pentru luarea in proprietate a terenurilor si a padurilor, pentru cumpararea si vinzarea de bunuri imobiliare, pentru intermedierea angajarilor in strainatate. Iar in noul mileniu, milionarii s-au ales dintre smecherii noilor tehnologii care au imbinat exploatarea tentatiilor cu furtul clasic: companiile de comunicatii cu acoperire minimala, asfaltatorii lipsiti de vehicule de asfaltare si constructorii de cladiri subtiri si problematice. Asta cind, pur si simplu, oamenii n-au devenit milionari direct din numirea pe o functie de raspundere in sectorul industrial, fara sa mai faca vreo afacere.

Care e, prin urmare, morala? Morala e ca o tara care-si schimba mereu strategia de guvernare, afectind in mod direct viata cetatenilor ei, nu poate avea pretentia la afaceri durabile ori cinstite. Durabile nu pot fi, intrucit exista mereu sansa ca ele sa nu supravietuiasca mai mult de un mandat, iar cinstite nu pot fi, pentru ca toate alea cinstite au nevoie de durata pentru a se dezvolta natural. Prin urmare, de fiecare data cind se intimpla sa dea un investitor din strainatate pe la noi, e cazul sa-l intrebam din prima daca intelege conceptul de “tun” si daca e pregatit sa-l aplice. Daca nu-l intelege, afacerea lui, altminteri de succes oriunde altundeva, va inregistra primul esec.

Romania nu e tara temerarilor persistenti. Nu e tara lui Odiseu. E tara lui Paris, care azi o prinde pe Elena, miine o lasa gravida si poimiine-i ia alocatia de la gura copiilor.

Advertisements

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: