Blogul proletarului de tranzitie

November 22, 2013

Educatia provinciala

Filed under: Idei personale — proletaru @ 7:36 am

Citesc un studiu bine articulat, al carui autor e Mihai Maci, lector la Universitatea din Oradea. Se numeste “Sfirsitul universitatilor de provincie” si anunta, cu argumente atit din zona stiintei cit si din cea a economiei, ca universitatile romanesti de provincie nu mai au mult de trait. Nu vor trai, in orice caz, suficient incit sa apuce sa promoveze ceea ce lectorul denumeste invatamint autentic – un proiect care a ramas, cel putin pina acum, in faza de deziderat, fara sa devina nici macar tendinta, cu atit mai putin obiect. Impresia respectiva, pe care as numi-o chiar apocaliptica, de final de existenta provincial-universitara, i-a fost sugerata autorului de o recenta festivitate a universitatii din care face parte, la care a participat si un fost student ajuns, intre timp, “mare.” Se pare ca respectivul, in loc sa faca apologia scolii absolvite si sa-i felicite pe studentii oradeni pentru decizia de a urma aceeasi scoala, a indicat ca la nivelul activitatilor lui curente rareori se strecoara cineva care nu vine fie de la o scoala internationala de prestigiu, fie, cel putin, de la o universitate centrala. Cu alte cuvinte, in locul unui discurs de complezenta, omul le-a servit ascultatorilor un dus rece. E probabil ca intentia oratorului n-a fost decit aceea de a se auto-elogia, insa, evident, rezultatul a fost altul. Acest rezultat i-a prilejuit lectorului Maci ocazia unei amare radiografii.

Se pare ca defectele invatamintului universitar provincial rezida chiar in manifestarile sale esentiale. Nu numai ca e indepartat de “centru”, dar e indepartat si de necesitatile vietii reale. Nu poate discuta in mod exemplar despre oportunitatile fiecarei discipline de care se ocupa fiindca nu e in contact nici cu contextul international al acesteia, nici cu o piata diversificata a muncii. Datele transmise au functii pur teoretice iar abordarea lor e rece si neexhaustiva. Totul e ipotetic, totul e indirect, totul e “hearsay.” Adica din auzite, o informatie pliata pe intelegerea cadrului diactic, transmisa unui student care deja e intr-o criza de cunoastere (adesea conjugata cu una financiara) si redifuzata de acesta intr-un context inchis (adica o zona economica lipsita de perspective). Universitatile acestea, spune Mihai Maci, nu creeaza “realul” – adica functiile corecte ale unei societati deschise. Sint limitate atit prin definitie cit si prin imprejurari, si nu-si propun sa-si depaseasca limitele.

Imi amintesc ca si ultimul eseu al lui Mihai Maci, citit acum vreo sase luni, era la fel de acid la adresa conditiei intelectualului roman de provincie. Exista o revolta a intelectualului tinar pe care o poti intelege si careia i te poti asocia: scoala din care face parte nu e eficienta si e probabil ca nu va fi niciodata. E saturata de platitudini, de rigori conservatoare, de smenuri financiare si de titluri gaunoase. Calitatea e ultima ei tinta. Produsul final, adica studentii, e luat in seama numai sub aspect cantitativ. Sint tot atitea motive ca sa-ti iei lumea-n cap.

Autorul n-a facut-o insa, dar se vede limpede ca nu exclude o atare perspectiva. E, cu toata analitica lui dura, un idealist. Care nu vrea sa ia in calcul un fapt invariabil: ca universitatea romaneasca e o masina care functioneaza, la fel ca alte institutii din tara asta, cu nu mai mult de 20 la suta propulsie utila. Restul e inertie. Tinta unui om de calitate aici nu trebuie sa fie neaparat schimbarea acestei dinamici, cu atit mai mult cu cit, fizic vorbind, nu e posibil. Tinta lui trebuie sa fie raminerea in cadrul celor 20 la suta elemente care dau viata universitatii. Sa ramina in componenta angrenajului util, sa nu cada in rindul celor purtati pe brate de sistem. Cred, sincer, ca printr-o asemenea reusita s-ar putea amina pentru o vreme auto-demolarea universitatii provinciale. O atare contributie e, in ea insasi, o demonstratie de forta.

Practic, ce s-ar putea cere mai mult de la un intelectual roman al vremurilor noastre?

Advertisements

1 Comment »

  1. Li se cere ce li s-a cerut si in 89 — dar daca ei vor sa le ajunga cutitul la os?

    Comment by Natalia — December 15, 2013 @ 12:39 am | Reply


RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: