Blogul proletarului de tranzitie

November 10, 2013

Urzeala securistilor

Filed under: Idei personale — proletaru @ 7:02 am

Am un deja-vu. In 1990, marea majoritate a celor care urmaream “istoria televizata,” aveam sentimentul ca traim un moment epocal, al ruperii definitive de comunism. Revolutia, sau mai curind sperantele care ni se livreau la pachet cu ea, ne luasera mintile suficient de mult incit sa uitam, in entuziasmul nostru, ca majoritatea celor care isi disputau puterea in fata poporului erau o seama de activisti si securisti. Nu stiu cum dracu, dar si mie mi s-a parut ca gastilor alora televizate le revenea by default puterea. Eram juvenil, fireste, dar ce te faci cu restul populatiei, maturi de-a binelea, care nu s-au indoit nici o clipa ca de atunci inainte puterea revenea de drept celor care se agitau in fata poporului, care faceau apeluri la calm si dadeau ordine in stinga si-n dreapta, care aveau, in cele din urma, sa isi lege numele de asasinatul expres al Ceausestilor. Bine, natiunea stia ea ce stia, caci respectivii au acaparat, intr-adevar, puterea pe termen indefinit. Tot in acele momente se cimenta si o drama ciudata care avea sa ne urmaresca pina in ziua de azi: cu toate ca tendinta generala era aceea de a vedea si intercepta securisti peste tot, lumea a inceput, in loc sa faca valuri pentru deconspirarea si judecarea lor, sa le accepte cu lejeritate prezenta ca pe ceva de la sine inteles. Numesc acest fenomen, al acuzarii in gol, al denuntului neurmat de masuri, drama incremenirii in discurs. O drama perpetuata deja pe parcursul a douazeci si trei de ani.

Va ziceam, asadar, ca am un deja-vu. Si azi, 9 noiembrie 2013, ecranul televiziunilor e dominat de securisti; e acolo, fireste, presedintele-securist, sint citiva ziaristi-securisti (dintre care unul e in plina disputa cu presedintele), e si un patron de trust de presa securist, sint si vreo doi ministri cu fundul tabacit de scaunele Vechii Securitati precum si citiva consilieri prezidentiali bine inradacinati in Noua Securitate. Tot aici, unde securistii sint in mare voga, avem si dizidenti-nedizidenti, revolutionari-nerevolutionari, dizidenti-turnatori. In Romania astea nu sint nici contradictii in termeni, nici metafore. Iar numarul celor cu pricina nu e unul mic. Aproape in intregime prim-planul politicii romanesti e ocupat de oamenii vechilor functii de partid comunist.

De ce se intimpla chestia asta? Cred ca, in esenta, sint citiva factori de baza potrivit carora situatia se propaga fara oprelisti de vreun fel. Factorul prim e dezinteresul societatii civile. Orice om luat la intrebari iti va spune ca lucrul cu pricina e inadmisibil. Acelasi om iti va spune, totusi, ca nu se simte in nici o masura responsabil pentru ceea ce se intimpla. Curatirea societatii e, mereu, misiunea altcuiva. Factorul al doilea e sistemul de organizare a societatii, cu adinci radacini in structuralismul bolsevic. Majoritatea job-urilor sint in institutiile de stat, iar numirile pe posturi se fac in functie de ramificatiile de partid. Aceste ramificatii afecteaza, in chip interesant, si angajarile in sectorul privat. Foarte putine institutii private sint complet rupte de sistemul de angajare public, cu atit mai mult cu cit majoritatea se intretin numai prin afaceri cu statul. Si mai putine dintre acestea sint organizate meritocratic (daca as indrazni o statistica, as spune ca e vorba de 1-2 la suta dintre firme). Al treilea factor, in ordine importantei, e lipsa de competenta a tineretului. Tineretul politic roman e, astazi, cel mai iute viciat de promisiunile avantajelor de partid. Celor care nu se lasa atit de repede dusi in ispita, le lipseste fie curajul de a se exprima, fie scoala politica. Sa nu va mire, i-am ascultat cu mare atentie pe cei mai tineri dintre politicienii romani gen Neamtu, Tomac, Sturzu ori Cernea si mi se par, in mare masura, incolori, ca sa nu zic de-a dreptul inepti. Stiu bine ca unii dintre ei sint doldora de carte, cel putin asa le indica atestatele, atita numai ca deocamdata nu si-au gasit vocea politica. Ma tem ca pina si-o vor gasi, ideile carora acum ar fi trebuit sa le dea contur vor fi devenit, intre timp, platitudini. Iar colaborarea lor cu securisto-politicienii actuali le va fi minimalizat cu totul valoarea.

Asta presupunind ca electoratul roman va deveni, in timp, si altceva decit o masina de vot. Pina una-alta, Occidentul nu ne trateaza bine de prosti si de fomisti, fiindca sintem, de fapt, lenesi si oportunisti. Si, cei mai buni dintre noi, putin securisti.

Advertisements

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: